duminică, 11 decembrie 2011

luni, 28 noiembrie 2011

Life in pictures [6]

Pentru ca a fi diferit nu este un lucru rau, ci doar ceea ce demostreaza ca tu nu esti ca toti ceilalti.

Mai  multe detalii la Costin Comba.

duminică, 20 noiembrie 2011

Life in pictures [5]

Drumul pana in varf poate fi greu si urat, dar cand in sfarsit ajungi acolo, totul poate fi frumos.

Mai multe detalii la Costin Comba.

Momente in care...

Sunt unele momente in care ma intreb: Ce este viata? Ce facem noi cu ea?
Tocmai am terminat de vazut al treilea film din seria "Death note": "L - change the world" si pe langa un sentiment de amuzament mi-a adus si o alta perspectiva asupra timpului.
In acest film este vorba despre un baiat tanar si foarte destept care mai are 23 de zile de trait, iar cand ajunge la sfarsitul vietii iti sfasie inima si te face sa te rogi "Nu! Nu muri! Mai stai in viata! Ei au nevoie de tine! Imbratiseaza-i si stai langa ei! Death Note, nenorocitule! Fa o exceptie! Vreun Shinigami (  ), ceva, prelungeste-i viata!!!" desi in "Death Note 2: The Last Name" arata clar momentul in care moare.
In viata putem face foarte multe lucruri. Niciodata nu stim cand vom pleca din lumea asta, moartea ne surprinde si vine foarte rar atunci cand te astepti sa apara. De ce sa facem lucruri rele in timpul ramas? De ce sa ii facem pe altii sa regrete? De ce sa fim rautaciosi si dusmanosi, cand putem lasa in urma noastra zambete?
Merg pe strada si vad tot felul de figuri stranii, tot felul de comportamente si uneori, de la cei la care ma astept cel mai putin vad adevarata bunatate, gingasie si fericire. Cei mai ciudati oameni impart zambete, pe cand, cei de la care astepti fapte pozitive, care arata asa de dragut, defapt poarta o masca sub care se ascunde negrul murdar al unei vieti depravate care imprastie in jurul ei numai bolte negre de nefericire si aspira si cea mai pura forma de bunatate, distrugand ziua unei persoane care poate nu merita deloc sa fie nefericita in acea zi, o persoana care poate chiar are nevoie de un zambet ce poate sa ii mai dea o ultima speranta pentru anumite lucruri.  
Uneori imi aduce fericirea cel la care ma astept cel mai putin. Ma surprinde placut cel la care nu m-am asteptat niciodata. Uneori iti sunt mai aproape persoanele care le cunosti de putin timp in locul celor pe care le stii de o viata, cu care ai copilarit si trait.
Este placut sa auzi din gura cuiva lucruri dragute, care te surprind si te fac sa zambesti. Ultima data am patit asta miercuri, dupa foarte mult timp!
Sau... fiind familiarizati cu comportamentul celor apropiati, la un moment dat nu mai bagam in seama tot ceea ce fac ei dragut si uitam sa le multumim sau, nefiind obijnuiti cu actele de caritate ii ridiculizam facandu-i sa se simta prost.
Ultima data am reactionat prost in fata unei intentii de apreciat al unui prieten tot miercuri. In fata aceluiasi prieten... Am realizat ce am facut mai tarziu si mi-am cerut scuze. A raspuns pozitiv si multumitor, dar eu tot ma simt prost pentru ca i-am aratat neincredere desi era serios si bine intentionat.
De ce tot continuam sa ii ranim pe cei apropiati? De ce continuam sa ii iubim pe cei ce ne ranesc si nu ii bagam in seama sau/si nu ii apreciem pe cei ce ne iubesc cu adevarat?
Viata noastra este o continua antiteza ciudata si nedreapta. Ma tin agatata de sperante ce nu se vor indeplini si dau cu sutul unor realizari. Anul trecut mi-a fost aprobat transferul la alt liceu si am renuntat la el, iar acum il vreau inapoi. Nu regret doar faptul ca m-am imprietenit mai bine cu unii colegi si am realizat care e adevarata fata a altora, am mai cunoscut persoane din alte clase din liceu.
In loc sa le aratam iubire celor pe care ii iubim le dam falsa impresie ca nu simtim asa ceva si ca nu avem nevoie de ei. Cand i-ai spus unui membru al familiei tale ca il iubesti?
Sora mea credea ca nu imi pasa deloc de ea pana cand printr-o circumstanta i-am zis:"Esti sor'mea! Te iubesc si imi pasa de tine orice ai face, chiar daca ma comport de parca nu ar fi asa deseori!". Nu stiu cat mai tine minte din fraza, dar poate voi gasi vreo modalitate maine care sa ma determine sa ii zic iar asa ceva inainte sa plece la facultate iar. Daca ii zic asemenea lucruri din senin o sa ma duca la spitalul de nebuni...
Cat de crud poate fi sa te uiti la cineva si sa nu ii vezi adevarata frumusete, desi ceilalti o vad si iti spun de un catralion de ori cat de frumoasa este acea persoana, sau invers.
Sunt unele lucruri care ne deschid ochii, care ne ofera alte perspective. Mai bine mai tarziu decat niciodata, doar sa lasam acele lucruri sa intre.

...

duminică, 13 noiembrie 2011

Life in pictures [4]

Pentru ca ploaia aduce frumusetea si viata.

Mai multe la Costin Comba.

Adevarat, nu?

Tocmai am vazut "Death Note 2: The Last Name", ascult la nesfarsit melodia de la final si ma uit pe 9Gag.com.
Am gasit ceva interesant si foarte adevarat aici. Vreti sa vedeti?? Oricum eu va arat jos ici:
Stati sa mai pun o data melodia... Iote:

Si uite si ce-mi gadila mie urechile:


Click pe poza pentru Link.
P.S. Tipu' asta din video, "L", mananca de-a dulciuri de mi s-a facut rau numai uitandu-ma la el!

vineri, 11 noiembrie 2011

Cum va simtiti morti??

Hey fellows!
Sa incep cu o intreabre: Si cum va simtiti morti?
Eu nu inteleg de unde vin toate tampeniile astea!
11.11.'11 ora 11:11 => Apocalipsaaaaaaaaaaa!!!!
Ok... Nu a fost apocalipsa pe 01.01.'01 sau 02.02.'02 ori 03.03'03 si nici pe 04.04.'04 et ceterae, de ce ar veni apocalipsa acum, pe 11.11.'11???
Este amuzant sa fii in pauza mare cu colegii si sa numeri minutele ramase, apoi sa ne imbratisam toti si sa aclamam "Ce bine ne simtim morti!!!!", dar nu toata lumea ia chestia asta drept un pamflet. Sunt si persoane credule care se omoara singure "Ca sa nu fie omorati de apocalipsa, sa nu moara in chinuri!".
Este bine sa ai imaginatie, este bine sa fii inventiv, dar este tampit, TAMPIT!!!! sa spui asa ceva in public! Tanti Veta de la biserica care absoarbe fiecare cuvant a lui nenea preotul si care crede tot ce aude la el si la TV o ia de buna!
Sa nu uitam ca natiunea noastra (si nu numai, populatia intregii lumi) are si omuletii ei cu deficiente mintale, cu IQ scazut si cu neputiinta de a diferentia logica si realul de abstract si imaginar.
Mie mi se pare o stire de OTV, numai Diaconescu este in stare sa inventeze asa ceva, dar se pare, spre dezamagirea mea, ca posturi serioase publica tampenii masive ca "venirea Apocalipsei" sau ca chestia aia cum ca ar fi sapat cineva un tunel adanc in pamant si se auzeau voci si tipete, cum ca ar fi gasit iadul...
Va rog sa-i opriti!
Mie de la o vreme mi-e frica sa ma uit la stiri pentu ca nu vreau sa raman cu sechele pe viata si traumatizata vazand tampenii debitate de oameni ce se presupun a fi destepti. Nu vreau sa fiu speriata de anunturi publicate inainte de incercarea logicii. Nu vreau sa vad greselile imense gramaticale ale capurilor tarii noastre, iar asta am spus-o intentionat. Cum sa scrie, pe Realitatea, pe banda aia rosie cu "NeneaX zice:", ieri (daca nu ma insel) "Basescu zice ca Germania este cel mai mare investitor a tarii noastre!"?!?!?!?!?!?! Pai gramatical corect nu este "Germania este cea mai mare investitoare" sau "Poporul german este cel mai mare investitor". Serios, nu asa e corect defapt? Macar de nu era scris imens pe ecran, ar fi putut sa afiseze asta intr-un colt minuscul, acolo...
Mdah.. Presupunand prin absurd ca cineva a citit tot ce am scris eu aici, vreau ca acel cineva sa stie ca imi cer scuze pentru criza mea de corectitudine si logica exterioara exercitata asupra creierului meu pe care a citit-o si ii multumesc ca a avut rabdarea sa ajunga pana aici.
Ne mai citim!

...

marți, 8 noiembrie 2011

La multi ani sarbatoritilor!

Doar ca sa nu zic ca nu mai postez nimic... La muti ani Mihaele, Mihai, Gabriele si Gabrieli*.
Fiti fericiti si sanatosi si, am citit la Isabelle, in postarea pentru mine :D cum ca un studiu a aratat ca persoanele care isi celebreaza cat mai multe aniversari (fie ele de nume sau de nastere) traiesc mai mult, asa ca da Doamne mai multe celebrari ale Sfantului Mihail si Gavril, da-mi mai multe bomboane in stomac (daca tot face bine ciocolata la sanatate) si da-mi mai multi sarbatoriti (Cum facem cu cadourile mai vedem noi...).

Da stiu, cam lipsita de stralucire postarea, dar sincer... Cand stii ca trebuie sa inveti 13 pagini pentru teza pe ultima suta de metri, nu prea te izbeste ea asa inspiratia.

Ne mai citim :D

...

duminică, 23 octombrie 2011

Is it good or is it bad?

Mai am putin si odata cu ziua armatei fac 16 ani (Yeah! Sweet 16!!), dar, o data cu aceasta paranteza vine si intrebarea: "Oar e bine ca ne bucuram asa, noi astia micii, ca implinim anii?"
Adica... O data cu inaintarea in varsta vin si responsabilitatile, obligatiile, greutatile. Cand eram eu mica, in fasa, nu faceam decat sa plang, sa mananc si sa rad. Apoi am inceput sa merg, sa trag de lucruri si au inceput si cuvintele "Nu fa aia, nu te du acolo, nu baga degetele in priza, nu pune mana pe cutit" etc etc etc.
Apoi scoala: teme, de invatat, de trezit dimineata, de respectat reguli... Acum liceu: Gandire pentru viitor, mai multe teme, mai mult de invatat, mai oarecum putine reguli dar mai importante, mai multa responsabilitate, asumarea faptelor...
Si acum stau si ma gandesc: "De ce ma bucur ca fac 16?". Aham. Pot sa ii fac in ciuda  Isabellei ca's mai mare ca ea cu cateva luni, ma bucur ca nu's cea mai mica din clasa, imi sacai colegul de banca ca fac si eu 16, ca el, de a si retinut saracul cand e ziua mea, pot sa il  santajez psihic tot pe el in asa fel incat sa imi dea una dintre grozavele lui bratari mie (saracul, mi-e mila de el uneori la cate ii fac. P.S. Merci pentru bratara, esti cel mai grozav coleg de banca pe care l-am avut anul asta :D ). Pot sa zic "Nu, nu sunt mica cum toti ziceti, am 16!!!" desi tocmai am realizat saptamana asta cat de mica sunt, incepand cu pauza de dupa testul de la romana cand Iulian si-a pus barba pe capul meu si se bucura ca este cu un cap mai mare, sau cand bratarofilul meu coleg m-a luat in brate drept multumire ca l-am ajutat sa invete adjectivele alea nenorocite la franceza iar eu mai aveam nevoie de un cm ca sa ii ajung la barba...
Da, stiu, ma refer doar la inaltime cu exemplele astea, dar serios, uneori ma simt foarte mare, matura, cineva rational printre niste visatori, dar alteori eu sunt visatoarea, un copil ce face doar ce-i tuna in cap. Uneori ma joc cu psihicul oamenilor incat sa faca ce vreau eu (numai eu stiu cat Angri Birds am jucat in ore in urma acestei metode >:) ), alteori altii incearca sa imi faca asta mie.
Toti pe care ii stiu vor sa creasca, iar cei ce sunt mari vor sa fie iar ca noi. Toti zic ca varsta de 16 ani este cea mai frumoasa, dar mie mi se pare oarecum confuza, eu zic ca varsta de 18-21 este mult mai buna (facultate, carnet, independenta sau banii parintilor), asa ca... nu stiu....
Pana la urma este buna aceasta bucurie, sau este rea? Sa vreau sa cresc, sau sa doresc sa opresc timpul?

Pana la un raspuns... Uite melodia pe care am ascultat-o non-stop in timpul scrierii postarii:

...

Life in pictures [3]

Poate ca venirea intunericului este mai frumoasa decat crezi.

Mai multe detalii la Costin Comba.

joi, 20 octombrie 2011

Aumzament..

Ieri am avut ca tema la romana de scris subiectul operei "Moara cu Noroc" de Ioan Slavici. Am citit nuvela asta-vara asa ca am avut nevoie de un mic impuls pentru a-mi aminti detaliile. Prima sursa de inspiratie? Internetul, apoi catile de comentarii ale sora-mii.
Cautand eu nitel pe net am dat peste un rezumat care m-a amuzat copios. Cred ca in clasa a patra faceam asemenea rezumate, si nici atunci. Va las sa vedeti si voi cu ce m-am distrat eu:


Moara cu noroc In povestirea Moara cu noroc , Ion Slavici povesteste despre o moara care se afla intre munti . Zona aceea era foarte periculoasa si atunci cand ajungeai la moara scapai de orice teama fiind un loc sigur si toti drumetii cand o vedeau o considerau o moara cu noroc . In timp moara a fost daramata dar in locul ei a fost construita o carciuma . Proprietarul carciumii se numea Ghita si avea o sotie pe nume Ana . Mama Anei locuia cu cei doi indragostiti in carciuma si duceau toti trei o viata frumoasa . In acele meleaguri erau multi porcari si mai treceau sip e la carciuma sa se cinsteasca cu vin . Intr-o zi , veni la carciuma un porcar care castiga mult de pe urma meseriei pe nume Lica Samadaul , bau vin , dormi o seara in carciuma nevrand sa plateasca consumatia . Lica Samadaul era renumit pentru talhariile pe care le facea . Ghita se supara enorm ca porcarul refuza sa plateasca si ceru socoteala . Lica , in loc sa plateasca ii propuse sa aiba grija de porcii lui sa nu fie furati cu garantia ca il va plati cum se cuvine dup ace isi termina treaba . Carciumarul se mira la tupeul lui Lica , dar de frica accepta . Pentru ca Ghita sa recunoasca care sunt porcii cu pricina ,Lica Samadaul ii arata un semn dupa care porcii sa fie recunoscuti . Lica il compensase pe Ghita cu multi bani luati din talharire si carciumarul devenise un fel de complice al lui . Devenind prieten cu marele hot , Lica Samadaul , Ghita s-a indepartat de familia sa si nu o mai iubea asa de mult pe Ana . Ghita mai avea un prieten foarte bun pe nume Pintea . Pintea era comandant si se ocupa de furturi , de omoruri . In acel timp s-a furat foarte mult si au fost omorati oameni bogati . Pintea a cautat indicii si urme pentru a gasi vinovatul si a constatat ca Lica Samadaul impreuna cu prietenii sai sunt vinovatii . Pintea , inainte sa-l aresteze pe Lica s-a dus la bunul lui prieten , Ghita , dar spre nefericirea lui afla ca Lica este prieten cu Ghita si trebuia si pe el sa-l aresteze . Ei au fost arestati si judecati si Ghita cu Lica au scapat de condamnare . La carciuma era sarbatoare mare ca cei doi au scapat cu bine si Lica a inceput sa se indragosteasca de Ana , sotia lui Ghita . In timp ce porcarul era plecat Ghita era foarte gelos pe Ana crezand ca il inselase cu Lica si de aceea s-a apropiat de ea si a omorat-o . Cand s-a intors Lica a vazut-o pe Ana moarta si suparat a dat foc ma carciuma murind si Ghita . Cand a avut loc incendiul Pintea era pe aproape si vroia sa-l prinda pe Lica Samadaul dar porcarul a cazut si si-a spart capul , murind . Astfel din moara cu noroc s-a transformat in moara cu ghinion .

Sursa.
Cam atat. Nu e amuzant?

...

miercuri, 19 octombrie 2011

Dinner for Schmucks

Ce ziceti de un film?
Adica.. Hai!!! Nu v-am mai propus unul de mult!
Ce ziceti de "Dinner for Schmucks"???
E excelent filmul.
Se face ca o data, la o mare firma (Pe undeva prin America) un angajat de la etajul 7 a fost concediat. Cine ia initiativa??? Of couse, unu' de la etajul 6 (Tim) . Da' ca sa ajunga acolo, trebuie sa treaca de un "test". In ce consta testul? Trebuie sa aduca un idiot la o cina pe care o organizeaza seful lui o data pe luna (impreuna cu angajatii sai straluciti, nu orice fel de angajati), iar daca idiotul lui e bun printre ceilalti idioti invitati de altii, Tadaam! Postul e a lui.(to be continued by you)
Interesant este hobby-ul idiotului (Barry), si tot calvarul prin care trece Tim din cauza lui Barry.
Mie mi-a placut filmul si per ca il vei vedea si tu!
Vizionare placuta!

Click for Zoom...

luni, 17 octombrie 2011

Ipocrizie, sau ce?

Toata lumea stie de Serban Huidu si pun pariu ca stiti mult mai multe decat mine, pentru ca eu nu prea ma uit pe la TV, deci aflu noutatile din greseala, deci nu sunt la curent cu multe chestii, mai ales detalii.
M-am surprins azi, cand mancam, cam acum in jur de o ora, uitandu-ma pe Realitatea (bineinteles, pentru ca tata daduse acolo). Era invitat un politician (nu, nu stiu cum se numeste) si un jurnalist si se discuta pe aceasta tema.
Ceea ce ma face sa pun titlul "Ipocrizie, sau ce?" este faptul ca abia azi, de cand exista masini si accidente pe strada, s-au gandit respectivii sa ne arate cum se procedeaza cand ramai blocat in masinuta ta rasturnata.
In primul rand, ei luau in calcul varianta in care erai singur in masina. In al doilea rand, ei simulau numai jumatate din totalul de "ce e de facut".
De ce abia acum, cand Huidu a facut ce a facut, s-a mai desteptat natiunea? De ce abia acum toata lumea se gandeste la unele pericole de pe strada? De ce acum lumea vuieste "Mooooaaaaaaama, a omorat 2 oameni!!!!"(2, e corect 2? sau nu stiu eu bine?).
Pai asta nu inseamna ca natiunea (mass-media mai mult) este plina de ipocrizie? Are doua fete idioate! Una in care PRETINDE ca ii pasa, iar cea adevarata este fata nepasatoare caruia ii place barfa, ii place sa dea alarma!
Daca chiar ar fi reala aceasta pasare, s-ar face ceva de fiecare data cand e vreun accident, nu numai cand o celebritate o comite. In fiecare zi ar spune ceva gen "Azi pe DNx a avut loc un tragic accident, o caruta a trecut peste o batranica!!!" si nu "Neah.. Era oricum baba, odata si odata tot ar fi murit, nu mai avea multe zile! Nu e o stire interesanta, da-o pupezii, cauta altceva... Uuuuu, uite, Sanzi are balcoanele pe afara, fa-i poza, pune-o pe prima pagina!!!!".
Serios acum, nu e ipocrizie?
Si daca e Huidu, ce? Ce-i cu atata panarama? Putea foarte bine sa fie si nea' Mitica al' din deal, iar atunci nimeni n-ar mai fi dat doi bani pe cei morti, nimanui nu i-ar mai fi pasat.
Acum nu ii iau aparare nici lui Serban. Ce geniu merge cu viteza pe o strada uda cu familia in masina? Ceea ce incerc eu sa zic aici este ca lucrul acesta li se intampla si altor persoane, si lucruri mult mai grave decat doi morti,(sunt multe cazuri cu mai multe victime, mult mai multe) dar nimanui nu ii pasa.
Deschideti ochii! Ipocrizia nu este o calitate, si un defect.

S'aveti fericire intr-o tara plina de ipocriti cu putere!

duminică, 9 octombrie 2011

Becoming Jane

Ce este “Becoming Jane”? Este cel mai bun film pe care l-am vazut in ultima perioada, de cand a inceput vacant de vara si pana acum.
Multumesc foarte mult Laura, pentru ca mi l-ai dat. Pentru asta te ador.
„Becoming Jane” este un film facut dupa viata autoarei  Jane Austen (interpretata de Anne Hathaway). Viata ei este linistita in Hampshire pana la venirea lui Thomas Lefroy (James McAvoy), un irlandez luat in grija unchiului sau (Judecator) si trimis la tara ca un fel de pedeapsa.
Acolo se ciondaneste mereu cu Jane, care avea numai insulte pentru el, pana cand intr-un final se indragostesc. Iar povestea continua intr-un mod extraordinar. Nu povestesc tot pentru ca asa nu va mai avea farmec  filmul in caz ca vrei sa te uiti la el.
Este un film emotionant de la care razi pana pocnesti, dar stai si cu sufletul la gura sperand... Mdah... Las asa propozitia, in aer.
Deasemeni, soundtrack-ul filmului este foarte frumos, daca iti place muzica instrumentala... veche...
In final, sper ca te vei uita la film si ca iti vei fi la fel de impresionat ca mine! Il recomand cu multa convingere!
Vizionare placuta!

duminică, 25 septembrie 2011

Life in pictures.

Viata este ca un rasarit la bordul unei barci ce se va transforma intr-un apus.

Idee preluata de la Costin Comba

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Ca sa fie mai simplu

Te gandesti ce e in capul meu, ai vrea sa imi citesti gandurile, sa imi iei mintea la scotocit...
Imi ziceai ca daca ai putea ai face schimb de creier cu mine. Daca gasesti vreo modalitate zi-mi, te las.
Vrei sa stii ce am in minte?
In minte am numai vise imposibil de realizat, vise inutile care imi ocupa timpul cand ma plictisesc, mofturi de copil alintat ce le voi vedea realizate cand voi fi in lume pe pielea mea, nu pe spatele parintilor.
In fiecare minut al zilei am o melodie in creier ce imi toaca nervii cand nu imi place si care imi inunda urechile cand o ador, incat nu mai aud nimic din ce-mi spun altii. Am imaginea prietenilor mei si am vesnic intrebarea "Oare ce fac ei acum??", ma gandesc in fiecare ora oare cum ar fi fost ziua daca erau si ei langa mine.
In cap am numai planuri pentru prezent sau pentru un viitor foarte apropiat, deoarece nu vreau sa-mi irosesc sperantele degeaba. Am numai probleme adolescentine, numai impresii de timp prea putin. Am mustrari ce imi zic ca vorbesc prea putin cand sunt cu tine cand am atatea de zis, mustrari ce imi zic ca nu ma concentrez destul, ca nu-mi amintesc ceea ce vreau cu adevarat sa-ti zic decat dupa ce pleci. Am gandul si frica care-mi spun mereu ca nu stiu ce va urma, ca nu stiu cand si cum te voi pierde, ca trebuie sa profit acum de ce am si sa-i las numai amintiri ce merita pastrate fiecarui om ce-mi place.
In minte am numai pareri de rau ca nu pot fi mereu acolo, ca nu pot mereu sa te ajut, ca te dezamagesc, te supar si nu stiu cum reusesc.
In minte am numai goluri si plinuri, numai lucruri rationale si visatoare, dar in inima...
In inima am numai lucruri ce le dobandesc fara ratiune, doar datorita celor din jurul meu...
In inima am numai fericire cand ma gandesc la cei cu care imi petrec cele mai frumoase clipe. Am un dor amar ce-mi zice ca trebuie sa stau mai mult, am o tristete surda pentru ca nu stiu ce ai auzit, am dragoste pentru ca te cunosc, am multa indiferenta, extrem de multa pentru foarte multe lucruri din jurul meu, dar pentreu cei ce nu-mi sunt indiferenti, cei pe care ii pot numara pe degete, am mult respect si bunavointa, multa dorinta de bine si multe vise placute, multe ganduri pasnice si multe sentimente nobile ce nu vreau sa se sfarseasca vreodata.
Dar un lucru il am si in minte si in inima, dorinta de a continua fara ruptura. Sa-i am mereu pe cei doi langa mine. Tu si ea...

Acum stii? Daca mai vrei doar intreaba-ma! 

joi, 22 septembrie 2011

Feisbuc

Tocmai ma uitam pe pozele unei fete pe Facebook si ma gandeam... De ce puştanii incearca sa iasa in evidenta?
Eu una ma amuz teribil cand ma "holbez" pe feisbuc'uri. Gasesc poze de la persoane sub unsprezece ani foarte copilaroase, dar ideea lor este sa fie poze "mature", intre doisprezece si paisprezece cu pozitia tipica de pitipoanca ( Bine.. Pozitia asta o gasesti mai la toate varstele), sau cu tipicul picior indoit, mana in sold , par dat peste cap, privire ucigatoare si seducatoare. Apoi, de pe la cincisprezece ani sunt intantaneele (sau pretextul de instantanee, dar oamenii cauta camera disperati ca sa apara in cadru), apoi de pe la optsprezece ani, iar poze copilaroase gen "Vreau sa fiu iar copil" si saracele mame ce pozeaza in tipicul "Eu am casa, barbat, copii! Ce vrei de la viata mea? Un zambet iti ajunge!!! Acum dispari!!"
Gasesc tot felul de naţii de poze modificate incat sa para "cool" dar nu reuseste nimeni, sau poze modificate din placere si ti-e mai mare dragul sa le privesti.
Unii se chinuie prea mult sa arate perfect, se chinuie prea tare sa arate ca ei stiu sa le modifice si posteaza fiecare coltisor de partitie cu poze pe care il gasesc.
Eu una nu inteleg deloc de ce lumea pune mii de milioane de poze cu "Sailor Moon", "Pretty Little Liars", "The Vampire Diaries", "Supernatural" si nici nu urmaresc serialele, sau Miley Cirus, Selena Gomez, Demi Lovato si toate desenele pe care le mai poti gasi pe net. Ok, le posteaza, le eticheteaza, lumea vine, da LIKE pentru ca a fost etichetata acolo si punct.
O singura data am gasit o fata care a pus un desen pe FB cu cap: Fata din desen semana foarte bine cu ea. Parul, ochii, draguţenia ei si fragilitatea ei.
Macar, din cate am reusit eu sa vad, pe facebook sunt mai putine pitipoance, sau... Pitipoance mai stilate decat pe HaiFaiv...

...

miercuri, 21 septembrie 2011

Sophie [5].

Sophie deschide ochii usor si se uita la ceasul ei rosu de la radio.
-Pfffff. E Cinci dimineata? Pai pana la sapte jumatate mai am. Ce sa fac sa adorm iar?
Cum arat eu? Cum ma vad eu? Cum as putea sa ma caracterizez daca ma intreaba cineva? Care este povestea mea, omulet imaginar din capul meu? 
-Pai...Eu... Eu sunt Sophie Blizzard. Da! B-L-I-Z-Z-A-R-D e numele meu de familie, e francez si inseamna viscol. Cica e o poveste lunga.... Am o sora,  Camille Claire Blizzard care este cu sase ani jumate ani mai mare ca mine, e in anul patru de facultate, face Conservatorul. Parintii mei ma iubesc, sunt impreuna, nu divortati. Pe mama o cheama Samantha dar toti ii spun Sam, e trecuta de patruzeci de ani, dar mai are mult pana la cincizeci de ani si este educatoare, iar pe tata il cheama Kwon-Il, dar toti il striga Kwon (Bunica era din Coreea, iar bunicul din Franta). Are si el intre patruzeci si cincizeci de ani si este compozitor de muzica. Compune pentru filme, piese de teatru si unele vedete. Am o bunica, mama tatalui meu, e draguta ea asa, de fel, dar nu ma atrage prea mult sa o vizitez, e plicticoasa... Bunicul de pe tata a murit cand eu aveam  sase ani. Bunicul de pe mama a murit cand aveam trei-patru ani, iar cea de pe mama cand aveam opt.
Sunt la liceu, acum trec in clasa a zecea, imi place desenul, muzica, limbile straine si limba materna....
-Cred ca ar fi trebuit sa incepi cu altceva, constiinta....
-Cu ce?
-Pai... Buna, sunt Sophie, am saisprezece ani. Sunt nascuta pe treizeci iunie, am parul lung pana la sold, drept, dar mi-l ondulez des, castaniu-roscat. Am niste ochi mari de un verde-pamantiu, dar mai mult verde, isi mai schimba uneori nuantele intreverde deschis si caprui uneori, poate o sa ajunga si albastri candva?
Am un metru saptezeci, picioare lungi, degete lungi si unghii mari, mereu taiate drept. Nu imi plac unghiile rotunde. Ador gentile, papucii si palariile. Culoarea mea preferata este albastru. Cartea mea preferata este "Ultimul Cantec" de Nicholas Sparks iar filmul preferat este "Pirates of Caribbean: The dead man's Chest", melodia preferata difera in functie de ce mai apare pe piata muzicala, ador serialele americane, animeurile japoneze, il ador pe Jhonny Depp si ascult muzica Rock si Pop.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt Bonnie Stader , care este cu doi-trei centimetri mai scunda ca mine, are parul la fel de lung dar un castaniu roscat, ochii verzi sau uneori albastrii si tenul alb (cred ca este cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata) si Ian DeLouise care este mai inalt cu sase-opt centimetri ca mine, are parul brunet, foarte negru, ochii caprui tenul mereu fin si putin mai inchis ca al lui Bonnie, un zambet mereu binevoitor si o forta de fier.
M-am nascut in Paris, pe la cinci ani, tata a primit o oferta de munca in UK asa ca ne-am mutat si aici stam si acum. Locuiesc foarte mult pe la casa in care au stat bunicii de sunt amandoi in rai, in sat, dar in timpul scolii stau in orasul alaturat. Sunt mai multe filme pentru care poate compune aici, decat in Franta, iar firma pe care si-a construit-o aici este foarte cautata.
Am facut scoala generala...


'Buna dimineata scolari! Azi incepe scoala iar pentru a va binedispune, ce ar fi sa ascultam impreuna urmatoarea piesa?'.
-E deja sapte jumate? Cand am adormit? Chiar trebuia sa imi amintesti ca azi incepe scoala, mai radio? Grozav, astia au pus Erin McCarley - Love, Save The Empty. Aham, hai sa cantam mai radio "Little girls, don't know how to be sweet girls, momma didn't teach me. Little boys, don't know how to treat little girls, daddy didn't show me.... Loooooove save the empty, Save me!!!"


-Sophie, te-ai trezit?
-'Neata mama! Azi chiar incepe scoala?
-Da, si grabeste-te sau intarzii la festivitatea de deschidere. Azi ai noroc ca incepe la noua, de maine la sapte pleci de acasa moidemoiselle, asa ca vezi la cat te duci la somn azi!
-Bine mama. Ne vedem cand vin. Pa! Te iubesc!
-Si eu! Ai grija de tine!

Sophie

luni, 19 septembrie 2011

Alleluiaaaa

Dupa o saptamana intreaga de amortire (defapt.. pun pariu ca mai putin de o saptamana…) pot sa rasuflu usurata si sa zic „Frate! Merge iar netul!!!!”.
Sunt in extaz, sunt topita si returnata in forma initiala, de bucurie.
Netul asta mi-a dovedit ca daca stau acasa fara el sunt pe jumatate paralizata!
Simt ca zbor printre stele, pe undeva pe langa o nebuloasa. Dupa un week-end grozav cu niste oameni „nebuni” cum vezi numai in filme, prieteni buni de familie de prin Covasna, acum mai am si o zi minunata de luni pentru ca si-a revenit netul, dupa ce am invatat cum e sa paralizezi la tabla cu proful de mate de langa tine (Chestie necunoscuta de mine pana acum o.O Sper sa nu se mai intample ^_^).
Nici daca vroiam nu stateam atat fara sa zaresc macar pagina de blog.
Slava Domnului ca sunt iar in viata. Acum pot sa imi descarc episodul din „The Vampire Diaries” si sa il vad. A inceput sezonul trei pe cincisprezece septembrie.
Inca o data, sunt in extaz si va urez o saptamana la fel de fericita ca ultimele cinci minute ale vietii mele =D

...

duminică, 11 septembrie 2011

Copii, de maine scoala!

Maine incepe scoalaaaaaaaa!!!! (Asta ca sa nu mai ocolesc subiectul)
De pe acum preva iar atmosfera ce se repeta in fiecare an de scoala. Dimineata vine mama/ tata/ sormea la mine zicand "Elvira, trezeste-te! Trebuie sa te pregatesti pentru scoala" si desi nu mi-e somn tanjesc dupa statul in pat. Deschid ochii larg iar in camera este o lumina insuportabil de luminoasa. Ma ridic dupa cinci minute din pat, cobor pe scari pana la bucatarie, ma uit imprejur, ma duc la baie, ma spal, ma duc iar la bucatarie, ies afara, vin inapoi sus, ma chinui vreo cincisprezece minute sa ma imbrac, apoi ma duc si ma trantesc pe un scaun la bucatarie, ma gandsc ca dirigul nu merita flori, apoi, imi repet incontinuu pana primesc nenorcitele alea de carti grele daca esteo gluma sau chiar incepe scoala.
In curtea scolii directorul vorbeste mult dar numai el se aude, noi, toti colegii ne strangem in brate, vorbim, povestim ce am mai facut prin vacanta, mai barfim pe unu, doi.
Dupa ce ma tarai pana in clasa, imi caut un loc in caresa stau tot anul, doar daca nu se trezeste cineva sa ne mute de acolo, vad figura profului ce se etaleaza in fata mea, vorbesc cu cloga de banca, apoi iesim toti, lasam cartile undeva si mai iesim putin in oras sau plecam direct acasa. Imi pun caietele langa carti, fac ghiozdanul, ma plang putin ca a inceput scoala, apoi imi vad de treaba mea, iar dimineata urmatoare incep sa injur alarma, iar.


Eh... Si ca sa va enervez sau inveselesc putin, uite si refrenul meu preferat de la formatia de coreeni pe care am inceput sa o ascult :D


Shinee - Lucifer


Nareul mukkgo gadundamyeon sarangdo mukkin chae
Miraedo mukkin chae keojil su eobtneunde
Ja yurobge biweo nuh go barabwa ojik neoman chae ulge
Neoman gadeuk chae ulge

Geobu hal su eobtneun neoeui maryeokeun LUCIFER
Geobu hal su eobtneun neoeui mabeobeun LUCIFER
Dagaseomyeon neoneun machi cheonsa gadeun eotgullo nareul saneun iyura malhago, malhago





De-acum... Spor la scoala, copii :D

miercuri, 7 septembrie 2011

Sophie [4]

-Ultima saptamana de vacanta...
Sophie statea intinsa pe iarba, in parc, la unsprezece noaptea cu o parte din prietenii ei.
-Vedeti W-ul ala de pe cer?
-Da Sophie, ce e cu el?
-Acele stele formeaza constelatia Casiopeia, iar dunga pe care se afla este Calea Lactee. Dedesubt e Perseu iar langa Perseu este Andromeda, care este combinata cu Pegas. Deasupra Casiopeei, putin pe marginea Caii este Casa cu Ograda, patratul ala cu un triunghi in cap, mai sus este Lebada, incepand cu prima stea luminoasa, Deneb, care este ca un fel de cap de cruce. Mai incolo este Sageata, aia care seamana cu o sageata, langa ea, patratul ala cu coada este delfinul,  iar desupra, cele trei stele in linie sunt o parte din Acvila, sau Vulturul, alea sunt ca un fel de coada de avion...
-Sophie... Stiu ca te fascineaza astronomia si ca adori sa te uiti la stele din toate noptile pe care le-am hoinarit toata vara asta pe aici, in ultimele doua saptamani chiar ai invatat multe constelatii, dar... pentru ca eu nuprea gasesc stelele astea pe care ni le arati, te rog sa schimbam subiectul.
-Defapt Ian, tu si Bonnie ar fi trebuit sa  stiti astea din nenumaratele dati in care vi le-am aratat, dar se pare ca numai Bonnie este atenta mereu, nu si tu!
Din toata gasca adunata acolo, doar patru erau atenti la toate constelatiile, Deea, Bonnie, Ingrid si Sophie. Ian, Jess, Cathy, Dean si Andrew cautau alte posturi la mini-radio-ul lui Ingrid si faceau poze cu camerele foto pe care le gaseau. Andrew era cel mai bun prieten a lui Ingrid iar Dean venise cu Ian. Cei doi se ridicase pentru a cauta un felinar ce lumina foarte tare, apoi ii chemase pe toti langa ei.
-Avem pe aici doi indragostiti??? Eu, Dean, cel mai pasionat Pirat de scene pentru fotografii, din micul nostru oras vreau sa vina doi indragostiti la mine!
Toata lumea se uita la el razand.
-Ai, ai capitane! Permiteti-mi sa va anunt ca nu avem ambii parteneri aici ca sa va oferim doi indragostiti!
-Asa deci Sophie... Atunci treci aici!
-Stai, ce? De ce?
-Ia-l pe Ian de mana si veniti aici!
-Dean, termina cu prostiile. Daca Sophie e cea mai buna prietena a mea nu inseamna ca suntem si impreuna!
-Gata, gata, lasa trancaneala. Veniti aici, fix sub felinaaaaaaaaaar, putin mai la dreapta, asaaaaa, acum putin mai in fata... Lipiti-va nasul unul  de altul acum! Hai, hai, repede! Asa! Acum: Sophie, o mana sa o tii pe obrazul lui, iar pe cealalta o strecori in parul lui. Bun! Ian! Tu o apuci de mijloc si o strangi tare pana va lipiti picioarele unele de altele. Vreau sa va ramana piepturile departate! Buuuuuun. Andrew, tu faci pozele cu Blitz, eu fara. Acum stati asa pana va zic eu.
Ian si Sophie se abtineau cu greu sa nu izbucneasca in ras. Toata lumea se uita la ei si astepta sa faca ceea ce si Dean astepta dar nu se intampla: Un sarut. La un moment dat Ian o stranse pe Sophie si mai tare de spate iar aceasta isi asezase capul pe umarul lui. Dean ramase in loc si ordonase repede sa stea cate o persoana sau doua sub alte felinare.
-Cu pozele astea, este imposibil sa nu castig in octombrie la concursul de fotografie. Hai, va rog eu! Un mic sarut.
Cei doi zise in acelasi timp un NU scurt si categoric iar urma de speranta de pe fata lui Dean si Andrew disparuse.
Dupa ce au facut cel putin cincisprezece poze cei doi, toata gasca s-a mutat pe un petec de iarba slab iluminat. Radioul era dat tare iar toata lumea radea de bancurile facute de Cathy.
-Cand poti duce apa in sita Jess?
-Pai... Cand este evaporata?!?!?!
-Nu!
-Cand este amestecata cu faina?
-Nu!
-Cand este in punga?
-Nu! Cand este inghetata! Ha-Haaaaaa! Sau... Bonnie! Cum se face ca, intr-un buzunar gol, totusi se intampla sa fie ceva?
-Un buzunar gol mai are ceva in el atunci cand are o gaura! Ha! Pe asta o stiam! Le stii din cartea doamnei invatatoare, nu?
-Mdah, aia pe care ne-a dat-o in clasa a III-a.
-O mai stiu si eu, dar am pierdut-o! Mi-a parut rau dupa ea. Era amuzanta!
-De ce Sophie? De ce? Puteai sa mi-o dai mie!!! Bonnie mi-a aratat-o si mie si mi-a placut! Nu era mai bine sa mi-o dai mie in loc sa o pierzi?
-Ha-ha, pai daca stiam ca o pierd, ti-o dadeam tie Dee...
-Hey, care imi zice si mie, Dean Intaiul
-Da, stim Dean, cel mai pasionat Pirat de scene pentru fotografii. Ce sa iti zicem?
-Cat e ceasul?
-Pff. E cam... doua fara un sfert!
-Cat?
-La ora asta deobicei eram acasa!
-Oooooo! Am ratat intrarea libera in club!
-Acum sper sa nu fi uitat cheia acasa! Neee, uite-o! E aici!
-Ar fi fost amuzant sa te vedem ca dormi pe pres langa usa Jess...
-As fi batut la usa pana ar fi raspuns cineva. Nu imi fac probleme.
-Asta inseamna ca spargem gasca?
-Cred ca da. Mi-a facut placere sa ma amuz cu voi in aceasta seara, Deea, Bonnie, Ingrid, Sophie, Ian, Jess, Cathy, Andrew. Eu, capitanul, raman cu corabia pana la sfarsit. Hai ca am plecat.
-Ooooooooooo Daaaaaa. Ramai cu corabia dar pleci primul.
-Sophie, Bonnie, eu va conduc pana acasa dupa ce s-a intamplat atunci cand erai cu Alec.
Intr-un minut toata gasca a plecat. Deea, Bonnie, Sophie, Ian si Dean au plecat impreuna.
- De luni incepe scoala. Nu ne mai putem pierde fiecare noapte la fel.
-Eu ma apuc serios de invatat. Trebuie sa scot medii mari sau ma omoara mama.
-Sa il vezi pe tata ce se  supara cand iau note mici!
Deea ajunse acasa, apoi Bonnie si la sfarsit Sophie.
-Noapte buna baieti!
-Sophie, o data si o data, tot te prind eu sub un felinar cu un baiat.
-Da. O sa retin sa ma feresc de felinare.
-Pa Sophie. Noapte buna. Mai vorbim si maine.
-OK Ian. Nu uita ca maine avem ordin sa iesim cu Bonnie pana in centru la doua. Pa-pa!
-Gata, a inchis usa dupa ea. E acasa. E draguta Sphie asta a ta.
-Dean, nu e Sophie a mea! E doar Sophie Blizzard. Nu e a mea, a parintilor ei, a nimanui. E Sophie a ei.
-Ok. Nu te aprinde. Totusi, iti sta bine cu franţuzoaica in brate.
-Sub felinar?
Pana au ajuns acasa, amandoi au ras continuu.

Sophie

Un an de blog'sor

Si cand te gandesti ca nu stiam ce sa fac cu tine la inceput...
Te-am facut din distractie si plictiseala. Ma uitam la tine si nu stiam la ce sa te folosesc. Apoi m-am gandit sa te dedic vietii de liceu (perle de profi, şotii de elevi), dar o data, uitandu- ma la TV m-am revoltat si am inceput sa scriu despre ViAiPi-urile idioate din tara noastra. Acum esti panoul descarcarii mele. Poezie, proza, filme, carti, viata mea, viata altora, ganduri, sentimente, idei si poante....
La inceput erai E--Steph.blogspot, sub numele de E-Steph's Blog, apoi  Stefania. Dupa ce am inceout sa scriu "Sophie" m-am indragostit de nume si mai tare si acum esti BISophie.blogspot, tot Stefania.
Ai peste 120 de postari, peste  4 300  de vizualizari, cele mai idioate cuvinte cheie ale tale sunt:
1.am bani, nu ma intereseaza pt lectie deschisa la dirigentie
2.avatar cine ma iubeste buzz
3.avatare dragoste miss you"
4.poza bojoaga stefania
5.ma doare capul de ganduri
Eh... Ai facut un aniosor si iti zic: La multi ani! Fii sanatos si ne mai auzim si vedem :D :X :*

luni, 5 septembrie 2011

Cand incepe ceva sa iti placa.


Nu e ciudat cum la inceput nu iti place ceva, apoi, cu cat folosesti mai mult acel ceva incepe sa iti placa?
Asa am patit eu cu Asiaticii.
Mi se pareau foarte ciudati Chinezii, Japonezii si Coreenii, dar am petrecut ceva timp cu o fata care ii place si, ascultandu-le muzica, am inceput sa ii plac si eu.
Este foarte tare seria filmelor "Death Note" (DN 1, DN2: The Last Name), mai este si al treilea dar nu am gasit trailerul si nu am chef acum sa il caut.
Aceste filme sunt facute dupa un Animee cu acelasi nume.
A inceput sa imi placa si formatia Shinee (Ring Ding Dong , Hello) care este alcatuita din cinci baieti draguti (dupa parerea mea) ce canta chiar bine si au si miscari serioase de dans in unele coregrafii.
Desi m-ar atrage si mai mult melodiile daca ar fi in engleza, sunt foarte tari si asa.
Da, stiu, e ciudat, dar mie imi plac.

Click pe link-uri pentru a vedea videoclipurile si Trailerele pe YouTube.

joi, 1 septembrie 2011

Timpul...

Stau, ascult "Pink - Who Knew" la nesfarsit, imi amintesc fragmente din conversatia mea telefonica anterioara cu Catalin, ma gandesc la filmul pe care tocmai l-am vazut, "Dorian Gray", si ma intreb de ce timpul trece asa de repede.
Parca ieri a inceput vacanta de vara iar acum e toamna. Parca ieri promiteam ca in vacanta asta ies mult afara cu unii colegi si nu am facut-o. M-am intalnit cu ei doar din greseala. Parca ieri am fost la spectacol in copou si m-am distrat de minune desi cantaretul nu era stralucit, mai degraba ca o oaie. Parca ieri ma plimbam pe plaja si ma gandeam de zece ori inainte sa intru in apa rece. Parca ieri mi-am prajit pielea la soare iar lotiunea de dupa plaja nu a avut efect. Parca aseara mi-a aratat Ionut cateva constelatii (pentru un inceput multe) la miezul noptii si imi doream sa am o prastie si pietre pentru felinarele de pe drum care ma impiedicau sa vad clar stelele.
Dorian m-a facut sa ma gandesc la trecerea timpului mult. Imbatranim asa de repede! Ieri locuiam in Sfantul Gheorghe, Covasna, iar azi, aici, in micuta comuna-oras din Moldova.
Printre lucrurile pe care le poti regreta in viata se poate numara si trecerea timpului. Uneori simt ca vreau sa fiu Sophie, nu doar sa o construiesc eu, alteori ma gandesc ca viata mea e doar perfecta. Vreau sa ii simt pe Bonnie si Ian ai mei mai des langa mine, sa le fiu alaturi mai des, nu sa zic ca nu pot face ceva din cauza timpului. Deja nu le-am fost accesibila o data fiecaruia dintre ei doi, nu vreau sa se mai repete.
Uneori simt ca timpul isi bate joc de noi. Trece greu cand nu trebuie si repede cand trebuie sa stea in loc.
Mi-am promis ca postez mai mult, ca voi fi mai activa, iar acum sunt in afara timpului.
Promisiunile pe care nu le pot respecta sunt la fel de multe ca si planurile pe care mi le fac.
Acum e toamna, e întâi septembrie.
Acum doua ore muream de somn iar acum vreau sa stau treaza cat mai mult.
Azi incepe balciul la mine in oras.
De azi mai am doisprezece zile pana la scoala.
Azi e prima data cand ma gandesc la examenele de la sfarsitul liceului si mai am mult pana atunci.
Azi ma gandesc serios sa imi duc telefonul la reparat. :D
Mai am cateva zile si blogul meu face un an si ma gandesc ce am facut eu in anul asta (mi-am stricat telefonul, iar).
Unii zic ca viata trebuie traita la maximum si nu trebuie sa regretam ce facem pentru ca timpul nu se intoarce. Altii zic sa fim grijulii pentru ca timpul nu se intoarce. De ce nimeni nu ne zice sa ne traim viata, sa ajungem pe culmile ei si sa ne distram in fel si chip, dar cu grija? Se poate face si asta, zic eu....
Dar pana ajung eu independenta si capabila sa fac tot ce vreau fara sa le cer voie parintilor, trebuie sa las timpul sa treaca pe langa mine si sa ma limitez la niste reguli si limite.
Poate o sa citesc mai mult si o sa ma uit la mai multe filme ca sa imi fac o Sophie mai buna. Cine stie? Eu clar nu stiu.

...

luni, 29 august 2011

S-a insurat Borcea!!

Ca sa vezi bai nene, S-a "maritat" Borcea!!! Nâţ nâţ nâţ!!!
Azi, de la ora doua, la cat am deschis televizorul, pana la ora asta, de fiecare data cand era timpul pentru stiri, asta era prima. Ce atata chestie, frate?
Be-he-he-caaaali se lauda ca e bogat si nu mai stiu ce tampenie, ca macar bogatii sa arate ca au bani, Bla-rahat, bla-rahat, bla-rahat.
La inceput Borşia asta avea 500 de invitati, acum 600, meniul e putin imi pasa mie cate parale de persoana, mireasa are rochia de pe la nu stiu eu ce designer de'a lui Beyonce, la fel si ginerica ala cu fata de curuleţ de maimuţică, ba ca aia s-a suparat ca i-a calcat cineva trena (pai atunci de ce a vrut-o asa de lunga? Era logic ca asta oricum se va intampla), ba ca restaurantul nu mai stiu cate "fytze" are, ba ca la biserica au avut nu stiu cati preoti... Nunta anului (dupa cate zicea una de-i reporter), ce mai....
Mie una, cand ii vad, imi vine sa le dau in cap cu un iatagan, dar acum depinde de fiecare. Daca altora le plac chestiile astea... N-am ce le face, ii las cu placerile lor...
Eh...
De ce mondenitatile astea mie mi se par inutile si stupide iar altii de dau in vant dupa ele, nu stiu...
Noi sa traim fericiti, desi cand ii vezi pe astia ti se face rau si numai fericit nu esti...
Da-le Doamne bani daca asta vor, dar si creier in cap si fa-i sa nu mai se dea atat in vand dupa paparazzi, ca dupa aceea sa aiba de ce sa para deranjate si enervate ViAiPi'urile astea.

...

miercuri, 24 august 2011

Nicole Scherzinger - Don't Hold Your Breath

Traiasca Facebook'u de am vazut si eu actualizare la una din lista urmatorul videoclip:
Mi se pare foarte tare melodia, Nicole are o voce superba iar versurile mi se par foarte potrivite pentru un prieten care poate fi pus "in pielea" ei.
Eh, in winampul meu numai melodia asta rasuna :D
Uite si versurile:


Don't hold your breath
You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath

I was under your spell for such a long time
Couldn't break the chains
You played with my heart
Told me apart with all your lies and games
It took all the strength I had
But I crawled up on my feet again
Now you're trying to lure me back
But no, those days are gone, my friend
I loved you so much that I thought someday
That you could change
But all you brought me
Was a heart full of pain

You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
Don't hold your breath
I was worried about you
But you never cared about me none
You took my money and I know that you...
You could kill someone
I gave you everything
But nothing was ever enough
You were always jealous
Over such crazy stuff

You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
Don't hold your breath
Move on
Don't look back
I jumped off a train
Running off the tracks
Your day's gone, face the facts
A bad movie ends
And the screen fades to black

What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
(You can't touch me now)

(2X) You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath


Muzica mea

luni, 22 august 2011

Sophie [3]



Draga Sophie,

Nici nu incape vorba sa nu te iert.
M-am intalnit cu Ian cand a iesit de la tine si expresia de pe fata lui era de neinteles. M-am speriat cand l-am vazut si l-am intrebat ce ai patit. Mi-a zis, dar am vrut sa te las s ate odihnesti, numai eu nu stateam pe capul tau atunci, cu toata sperietura pe care ai tras-o.
Mama ta a plecat atunci pana la politie sa vada cate cazuri asemanatoare au mai fost si m-a sunat ca sa vin sa stau cu tine pana vine ea inapoi. Am folosit cheia pe care mi-ai dat-o mie, dar eu am lasat-o sub ghiveci pentru ca nu mi se parea normal sa am cheia apartamentului tau. Tu cu toata increderea ta in mine. Ma coplesesti si acum ma bucur ca mi-ai dat-o. Cred ca pana la urma o iau in custodie. Nu se stie cand am nevoie de ea pentru tine.
Aratai jalnic, erai ciufulita, hainele tale erau prafuite si sifonate. Nu-mi venea sa cred cum arati. Tu esti mereu aranjata si grijulie cu tinuta ta. Cand am dat ochii cu trupul tau adormit m-ai inabusit lacrimile, te-am luat in brate si am inceput sa te legan. Presupun ca nu-ti mai amintesti ca si tu m-ai luat pe mine in brate. Tresareai grozav in somn si faceai niste grimase inspaimantate. Am inceput sa iti cant incet cantecul de leagan al Elsei si te-ai mai linistit.
Nu te-am vazut in viata mea nici macar pe un sfert atat de terminata pe cat erai aseara.
O sa cumpar niste catuse si o sa te leg de mine. Nu te mai las singura, domnisoara, niciodata!!! De acum cel putin un an o sa imi fie frica pentru tine. Si mai stiu si ca tu te plimbi noaptea prin parcuri, ca iesi ziua prin locuri darapanate pentru viziunile tale fotografice, pentru sedinte foto, iar eu iti dau nas. Dar stiu si ca mereu te asiguri ca nimic nu se poate intampla acolo unde te duci. Ai fost persoana potrivita la locul si timpul nepotrivit, cred eu.
Vin maine cu tine, bine inteles. Vin cu tine si te ajut cu placere mereu. Stiu ca si tu ai face orice pentru mine. Ai fi in stare si sa te arunci in fata unei masini doar pentru a ma salva pe mine.
Fiinta draga, acum nici nu stiu ce sa zic. Mai bine te duci cu un baiat intr-un apartament necunoscut, decat sa fi luata pe sus de afara, dar daca in apartament te asteapta altii, mai duri si mai rai?
De ce fetele sunt mereu necajite, badjocorite si folosite ca pe obiecte? De ce suntem noi atat de slabe si de neajutorate in fata unui barbat?
Te iert si te iubesc si eu enorm, Sophie! Si stii ca mereu te voi iubi, oricat de zapacita esti tu si caracterul tau ca un vulcan!

Sophie

duminică, 21 august 2011

La multi ani sora draga!

Si cand ma gandesc ca tu acum faci 21 de ani, ma inspaimant, cand a trecut timpul asta asa de repede???
Te cunosc de aproape 16 ani, tu ma cunosti inca de cand eram la mama in burtica si iti doreai cat mai mult sa ies afara si sa te joci cu mine.
Imi pare rau ca iti mai fac viata un calvar din cand in cand, dar asa sunt eu.
La multi ani, chestie fara de care nu stiu ce m-as face. La multi ani prietena draga, la multi ani sora mea iubita [desi uneori, ca sa te necajesc, zic ca nu te iubesc :D]
Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc! (de 21 de ori, unul penteru fiecare an :D)

joi, 18 august 2011

Sophie [2]

Draga Bonnie,


Imi pare rau ca noaptea trecuta nu am iesit cu tine. M-am intalnit cu Alec. Stii tu, tipul ala cu care m-am imprietenit anul trecut la cross si mi-a propus sa mergem in parc. Mai bine nu as fi mers cu el. Intai am fost la un suc. Ne-am luat cate o Cola, am vorbit, ne-am amintit de copilarie, lucrurile ce ne leaga de ea, scoala, prieteni, iubiti, dorinte si vise. Apoi am plecat in parc. Ne-am plimbat vreo doua ore si am ajuns pana la urma la blocurile darapanate de acolo. Mi-a zis ca are o verisoara care sta acolo, daca nu vreau sa merg cu el pana la ea pentru ca are niste treaba. Am zis ca nu, asa ca a fost deaccord sa raman afara, stia ca nu e sigur sa intru cu un baiat intr-un apartament. Cine stie ce poate gandi?
Il asteptam pe o banca din fata blocului si ma jucam pe telefon. Dintr-o data a venit cineva din spate si mi-a pus mana la gura, m-a strans in brate si m-a luat de acolo. M-a ridicat pe sus si ma tinea atat de strans incat nu aveam nicio modalitate de a riposta. Chiar atunci iesise si Alec din scara. Eram speriata de moarte. El alerga dupa mine inspaimantat iar cineva l-a lovit cu o bata in cap si a cazut. Am crezut ca l-au omorat. Am crezut ca ma vor omori si pe mine.
M-au dus intr-o garsoniera in care mai erau doua fete. Ele erau prostituate, obijnuite cu locul si oamenii. Mi-au explicat ca doar primele doua-trei dati este mai rau, dupaia ma obijnuiesc. Tipam din toti rarunchii sa ma lase sa plec. Sa imi dea drumul, dar ei ziceau ca nu pot pierde o fata ca mine. Apoi mi-au dat si doua plame ca sa ma faca sa tac. De frica am tacut. In linistea mea cautam posibilitati de iesire. Cred ca m-am gandit la un milion de iesiri, toate imposibile. Pana la urma, dupa cam doua ore de vegetat, dupa ce erau convinsi ca eram prea amortita pentru a ma ridica, cei doi tipi au plecat si le-au pus pe prostituate sa ma pazeasca. Dupa ce au iesit, fetele m-au ridicat si m-au dezamortit. Mi-au explicat ca la fel au patit si ele si au zis ca este tarziu pentru ele sa mai faca ceva, deja se obijnuise, si prea pacat sa ma strice si pe mine. Si-au dat una alteia cateva palme sanatoase incat sa se invineteasca, uneia ii curgea si sange pe nas, apoi au deschis usa si au zis ca vor zice ca le-am batut eu. Mi-au mai zis sa plec si sa nu mai mai intorc niciodata la blocurile alea. Parcul este sigur, dar nu si zona de langa blocuri.
Le-am multumit si am plecat. Nici nu stiu pe unde am fugit, nu am vazut drumul. Stiu doar ca ma rugam sa nu ma vada.
 M-am dus in cafeneaua de langa blocul lui Ian pentru a-mi da cu apa pe fata si pentru a ma mai calma inainte sa ajung acasa. Era si Ian acolo. Am incercat sa par normala dar si-a dat seama ca era ceva gresit cu mine. M-a luat in brate, m-a scos afara si am inceput sa plang si sa ii povestesc tot ce am patit printre lacrimi. Nu mai stia cum sa ma calmeze. Picioarele au inceput sa imi tremure teribil cand am inceput sa plang si am cazut. M-a dus in brate pana acasa si m-a asezat in pat cu ajutorul mamei. Acolo eu am adormit dar inca puteam sa il aud cum ii povesteste tot ce i-am spus eu cuvant cu cuvant de parca era o poezie. Stiu ca e prostesc dar imi mai amintesc si cantecul de leagan al Elsei, ala care ma linisteste pe mine mereu.
Mama s-a inspaimantat de moarte. Azi m-a intrebat daca totul e adevarat si am zis ca da. Maine ma duc la politie sa depun plangere. Mi-e o frica de teribila, de parca m-as duce la spanzuratoare. Alec a venit si el speriat la mine. Verisoara lui vazuse cand a fost lovit si a avut grija de el. E bine.
Regret nespus ca nu am iesit cu tine, Bonnie. Nu se va mai intampla! Promit solemn!
Te iubesc nespus, Bonnie!

Sophie

luni, 15 august 2011

Seară


Cerul rosu imbina ziua cu noaptea
Iar norii’s purpurii.
Vietatile se duc sa-si odihneasca ochii
Si eu stau si privesc un punct,
O stea a aparut, iar..
Luna sta sferica sus.
Greieri si brotacei canta,
Apa curge cu susur de cascada,
Inc-o stea s-a nascut.
Unui cires o adiere-i scutura frunza,
Florile lui albe se golesc
Si petale ning...
E seara,
E calm si liniste,
Aud doar simfonia naturii,
Doar muzica noptii.
Sunt doar felinarele serii pe cer,
Doar linistea de hoinar in jur,
Doar seara cu aer de extra-ordinar,
Doar eu, gandurile mele
Si un zambet strengar.

...