duminică, 18 martie 2012
duminică, 12 februarie 2012
marți, 7 februarie 2012
Iarna iar si iar si iar si iar....
Nu am nici un anotimp pe care il urasc, dar daca ar fi sa le clasez, iarna este pe ultimul loc.Ii vad pe altii in jurul meu cum se precipita sa iasa afara, la sanius, pe partie, sa isi rupa fundul pe dealuri dandu-se cu ciolofanul sau cu capacul de la WC, vad oameni care nu stiu ce sa mai faca ca sa stea pe afara, sa se uite cum ninge si se asterne omatul, care se invart in cerc de parca au ADHD repetand intr-una " hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, mor in casa, hai sa iesim, sa iesim, sa iesim!!!!! Acum acum acum!!!". O am pe sor-mea de 21 de ani care nu are stare. Stau la casa si am trotuar in fata. De plictiseala, sambata si duminica a iesit afara de o suta de ori ca sa faca partie. Duminica m-a scos din casa o ora si mi se facuse fularul la gura asa de inghetat de ziceai ca e tabla.
Nu ii inteleg pe oamenii astia... Ce este asa de minunat in a iesi si a ingheta? Eu nu stiu cum sa stau cat mai mult in cea mai calda incapere pe care o gasesc, cum sa imi ocup timpul cu filme si bloguri si nu stiu cum sa fac sa stau cat mai putin afara cand sunt nevoita sa ies. Azi am vazut atmosfera "afariana" maxim 5 minute, timp in care am realizat ca eu seman cu El. Am doua rozatori de chestii canine acasa, care au cam 3 luni. Un El si o Ea, frati. Ea este de obicei linistita, calma, ascultatoare, iar El face mereu tamenii, sare, latra, nu asculta. Acum ii zici "lasa papucul", acum se uita la tine si il apuca cu dintii. De cand e zapada afara, El, intortocheat, ghemuit si innodat de nici nu mai stiu cum respira, sta infipt in culcusul lui cald, iar Ea sare, se arunca, te apuca de pantaloni si papuci si degete si tot ce mai gaseste bun de agatat la tine si are un chef imens de joaca, ca sormea...
Imi place si mie sa ies, sa fac oameni de zapada, sa ma plimb iarna, dar acum mi se pare ridicol de frig pentru asa ceva. Cand ies din casa imi iau până si colanti pe sub pantaloni, eu care mereu sunt batman si protestez impotriva hainelor pe sub haine!
Asa nu se mai poate! Nu mai vreau ger si temperaturi sub -5 grade Celsius!
...
sâmbătă, 4 februarie 2012
Invitatie la Film
Tocmai am terminat de vazut unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vizionat vreodata: War Horse (Calul de lupta), in care actiunea se plaseaza in timpul primului razboi mondial.
Este unul dintre acele filme care nu are un om personaj principal, ci un cal: Joey, sau calul minune, este cumparat de catre Ted Narracot, apoi crescut de catre fiul acestuia, Albert. Pentru a plati chiria fermei, Ted il vinde pe Joey pentru a fi folosit in armata, iar Albert incearca sa se inroleze pentru a fi cu calul sau, dar acesta este sub varsta minima pentru a lua parte la razboi, si este refuzat, insa primeste garantia ca al sau cal va fi pe maini bune. De aici incep peripetiile lui Joey. Intalneste un partener de suferinta negru, multi oameni care il admira si care se ataseaza de el si trece prin tot razboiul cumplit.
Iti recomand sa il vizionezi, daca vrei sa vezi un film cu adevarat bun!
Vizionare placuta!
vineri, 3 februarie 2012
Doar tara noastra...
O, dar stai! Nu vor urechile mele sa creada ce au auzit acum vreo doua zile!!! Guta recunoscut peste hotare..
Nimerise sora-mea postul Acasa pe la TV si a lasat asa, apoi a plecat din camera, iar eu, ca un copchil lipsit de ocupatie am zis "O! Sa vad ce mai e pe acolo!" si nu mare-mi fu mirarea cand vazui fata lui Guta nenea de-arata ca o maimuta. Era el tare fericit acolo ca muz... zgomotul lui analfabet era recunoscut peste hotare, mai ales prin Spania si prin Italia. Si era el tare fericit ca spaniolii asculta chestia aia de o canta el fara sa faca (si citez) "mutre acre" sau "fitze" si chiar ascultau cu placere ce lalaia el pe acolo.
Pai nenea ce ai fata de maimuta, lasa-ma sa-ti explic:
In Italia si Spania (pe langa romani) locuiesc Italieni si Spanioli (totul logic pana aici), asta inseamna ca ei vorbesc italiana si spaniola, nu romana (treaba devine si mai logica), ceea ce duce la realizarea faptului ca ei NU CUNOASTE gramatica noastra si limba noastra (iar daca ei totusi stiu romana, o stiu asa, putin, nu intru totul) ceea ce inseamna ca pe ei nu ii zgarie pe creier analfabetismul fara logica a mel.. cant.... lalaiturilor dumneavaostra!!! Capisci? Entiendes?
Un om ce adora gramatica si logica uraste maneaua! Si oricum... Sa fim seriosi... Noi le uram pe Aleaxandra Stan si Inna, cei de peste granita le adora, noi uram manelele, altii le iubesc, noi ne batem joc de valorile tarii noastre, altii le colecteaza si ridica in slavi....
Ce sa ceri de la natia noastra? Eu sigur nu am ce cere, doar astept sa plec de aici...
Ce sa ceri de la natia noastra? Eu sigur nu am ce cere, doar astept sa plec de aici...
...
duminică, 29 ianuarie 2012
duminică, 22 ianuarie 2012
Life in pictures [9]
Pentru ca cerul instelat este cel mai frumos, uite niste dâre de stele. (rotatia cerului in intervalul de 5 minute, poza facuta prin August)
Mai multe detalii la Costin Comba.
miercuri, 18 ianuarie 2012
Realitate mai buna ca povestile
Deeeeeeeeeeeeeeeci, povestea era asa:
Semestrul asta m-am transferat la alt liceu, dar am pastrat profilul. M-am lasat tot la Auto-Spanzurare (cum zicea cineva). Nu mai fac 4 ore de info pe saptamana in C++ si doar una in pascal (Toata clasa, inafara de mine si colegul meu, noi ramanem pe C++), deja stim materia de la informatica pana in clasa a 11-a semestrul doi pentru ca am trecut de la intensiv la neintensiv, 6 ore de mate M1 pe saptamana in loc de 4, sunt la toate materiile de pana acum in urma inafara de chimie, profii seocamdata sunt de treaba si tot asa.
Eu fusesem speriata ca am colegi jalnici, cu fete aiurea care nu sunt de treaba si cu care nu prea ai ce discuta, ca se intampla nu stiu eu ce fenomene stranii in clasa si etc. Ma speriasem asa de tare incat ma gandeam ce Dumenzeu o sa fac eu acolo, eu cu colegul meu (ne-am transferat doi), cum o sa supravietuiesc? Ma gandeam ca in pauze numai in clasa nu stau si ca voi petrece timpul cu alte cunostiinte/ fosti colegi de generala de prin liceul asta.
Buuuuuuuuuuuuuuuuuuuun.
Ajung eu luni la liceul respectiv, speriata de moarte, Laura venise cu mine (ea e in alta natie de liceu) pentru ca avea timp liber, dau cu ochii de bonusul din pachetul meu de transfer, si el statea acolo degeaba cu unul de la alt profil, intram in clasa, ne cautam loc in banca, loc ioc, tot randul de la perete era gol dar nu te simti bine sa stai pe un rand cu populatie 1 din 14, dar ne asezam pe acolo, dam mana cu toti colegii si facem cunostiinta cu ei dar numele pe o ureche intrara pe alta iesira, toti ma striga Stefania nu Elvira (mi-e lene sa le repet de un catralion de ori ca ma cheama Elvira nu Elvila (stiti voi, ca firma de mobila) asa ca am zis "ummh... Stefania, sau Elvira, cum ti-e mai usor") [de mica toata lumea ma striga Elvira, dar mie imi place mai mult Stefania, pentru ca lumea nu prea imi foloseste numele asta, desi multi imi spun ca Elvira e mai frumos pentru ca e un nume mai rar intalnit]. Apoi au aparut fetele. Nu sunt pitipoance deloc!!!! Multumesc Dumenzeu ca mi-ai dat in clasa fete frumoase, destepte si nepitipoance!!!!! Te ador Doamne!!! Am facut cunostinta cu ele, am mai stat cu alte prietene din liceu intr-o pauza, cu bonusul in alta, apoi m-au invitat sa stau cu ele si am descoperit ca sunt foarte de treaba si foarte simpatice si cred, CRED ca si ele ma plac pe mine :D
Ele si cu un coleg s-au certat cu doi din randul de la fereastra ca sa lase pachetul transferat in banca aia, ca suntem colegi noi, ca nu stiu ce motive au mai gasit si le multumesc ca au reusit :D
Eh.. Am teme :D
Concluzie? Clasa mea noua este total opusul a ceea ce ma asteptam eu sa fie. In fiecare zi eu si bonusul la pachet radem pe burta in clasa de ceilalti colegi (baieti) si mereu spunem aceeasi poezie-motiv de transfer aici "Nu ne placea acolo".
Viata mea pare, PARE mai buna, mi-e dor de fostii colegi dar imi plac si cei noi, iar profii par mult mai promitatori.
Macar asa sunt mai fericita ca viata mea de scoala e buna, avand in vedere aparentele lasate de povestile nemuritoare.
Asta este bine cand cineva te sperie: cand vezi realitatea ti se pare lapte si miere si nu esti indiferent pentru ca stiai deja care e treaba.
Si ca sa va inveselesc putin (sper), sau intristez, avand in vedere videoclipul, uite si muzica ce-mi gadila urechile acum:
...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)