luni, 12 noiembrie 2012

Paranoia


Ma gandeam acum 5 minute despre ce sa scriu si, ca un fulger m-a lovit: De ce stau oamenii cu mine? 

Pentru ca nu au cum sa ma evite oricat de enervanta as fi? Pentru ca asa li se năzare? Pentru ca nu au alta treaba? Sau pentru ca ei defapt chiar ma plac?
 Tind de foarte multe ori sa fiu o ciudatenie careia ii este frica sa nu fie respinsa de oameni, de multe ori ma gandesc daca oamenii vorbesc cu mine doar pentru ca le-o fi "mila" de persoana mea si nu vor sa ma lase sa zac singura singurica intr-un colt al lumii, dar apoi vine revelatia: oamenii imi cer pareri, tipa dupa mine sa ii insotesc in anumite locuri pentru ca vor companie (tipa dupa mine nu dupa altii, dupa mineeeee), daca intru in conversatie cu ei nu  imi dau cu flit si chiar alimenteaza discutia cu idei si povesti dragute, ma suna sa mai aiba cu cine vorbi. Un amic vechi, vechi, cel mai vechi amic al meu a parut destul de fericit sa ma auda acum cam 2 saptamani, dupa 5 ani, deci nu stiu daca era fericit sa o auda pe cea pe care o stia, sau era fericit pentru ca mi-am amintit de el, ori doar am presupus eu ca era fericit...
Deja dau prin balti si deviez prea mult de la ideea principala cu care pornisem eu in mintea mea, deci, ca sa revin la ce vroiam sa zic la inceput, ma gandeam ca eu cam sunt paranoica cand gandesc asa (asa zice si Laura). Doar ca pana acum 10 minute, nu prea stiam eu asa ce inseamna "paranoia" get-beget si am cautat. Uite:
Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la irationalitate si delir. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei neîncredere sau suspiciune fată de ceilalti. În greacă,  înseamnă nebunie (para=înafara;nous=minte). Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir.
Câteodată, în vorbirea cotidiană, termenul paranoia este folosit gresit pentru a descrie o fobie. De exemplu, o persoană nu vrea să zboare de frica prăbusirii avionului. Acest lucru, nu indică automat paranoia, ci mai degrabă o fobie. Faptul că nu este învinovătit cineva în acest caz, indică mai degrabă prezenta unei fobii. Un exemplu de paranoia, ar fi frica că în timpul unui meci de fotbal, antrenorul ar vorbi despre persoana afectată. Un aspect important al gândirii paranoice îl reprezintă centralitatea: faptul că paranoicul se vede ca o personalitate centrală într-un scenariu care poate fi periculos sau grandios si interpretează evenimente care nu au nicio legătură cu ei în realitate ca fiind directionate spre ei sau despre ei.

Deci sunt paranoica?

Da... Sunt suspecti cei din jur cand ma debusoleaza de nu stiu care-i treaba cu mine si cu ei, daca ma plac sau nu cei care stau cu mine. Mmmmda... Delirez.
Acum, pentru ca sunt sigura ca nu intereseaza pe nimeni de criza mea paranoica si de problemele mele mintale, am sa inchei frumusel zicand: sunt paranoica, dar totusi, o noapte buna va doresc!
P.S. Uite o piesa care calmeaza omul la nervi (cel putin pe mine). Merci tu, cel de mi-ai dat-o!





Ne mai citim!

2 comentarii:

  1. nu esti paranoica, ai probleme cu increderea, in tine... in oameni... incearca sa fii mai sigura pe tine si sa nu te mai gandeste de ce te place ala si ala:) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Promit pe cuvant de cercetas ca o sa incerc :D

      Ștergere

Comentariile Anonime vor fi sterse indiferent de continut.