Tocmai am terminat de vazut unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vizionat vreodata: War Horse (Calul de lupta), in care actiunea se plaseaza in timpul primului razboi mondial.
Este unul dintre acele filme care nu are un om personaj principal, ci un cal: Joey, sau calul minune, este cumparat de catre Ted Narracot, apoi crescut de catre fiul acestuia, Albert. Pentru a plati chiria fermei, Ted il vinde pe Joey pentru a fi folosit in armata, iar Albert incearca sa se inroleze pentru a fi cu calul sau, dar acesta este sub varsta minima pentru a lua parte la razboi, si este refuzat, insa primeste garantia ca al sau cal va fi pe maini bune. De aici incep peripetiile lui Joey. Intalneste un partener de suferinta negru, multi oameni care il admira si care se ataseaza de el si trece prin tot razboiul cumplit.
Iti recomand sa il vizionezi, daca vrei sa vezi un film cu adevarat bun!
Mai am putin si odata cu ziua armatei fac 16 ani (Yeah! Sweet 16!!), dar, o data cu aceasta paranteza vine si intrebarea: "Oar e bine ca ne bucuram asa, noi astia micii, ca implinim anii?"
Adica... O data cu inaintarea in varsta vin si responsabilitatile, obligatiile, greutatile. Cand eram eu mica, in fasa, nu faceam decat sa plang, sa mananc si sa rad. Apoi am inceput sa merg, sa trag de lucruri si au inceput si cuvintele "Nu fa aia, nu te du acolo, nu baga degetele in priza, nu pune mana pe cutit" etc etc etc.
Apoi scoala: teme, de invatat, de trezit dimineata, de respectat reguli... Acum liceu: Gandire pentru viitor, mai multe teme, mai mult de invatat, mai oarecum putine reguli dar mai importante, mai multa responsabilitate, asumarea faptelor...
Si acum stau si ma gandesc: "De ce ma bucur ca fac 16?". Aham. Pot sa ii fac in ciuda Isabellei ca's mai mare ca ea cu cateva luni, ma bucur ca nu's cea mai mica din clasa, imi sacai colegul de banca ca fac si eu 16, ca el, de a si retinut saracul cand e ziua mea, pot sa il santajez psihic tot pe el in asa fel incat sa imi dea una dintre grozavele lui bratari mie (saracul, mi-e mila de el uneori la cate ii fac. P.S. Merci pentru bratara, esti cel mai grozav coleg de banca pe care l-am avut anul asta :D ). Pot sa zic "Nu, nu sunt mica cum toti ziceti, am 16!!!" desi tocmai am realizat saptamana asta cat de mica sunt, incepand cu pauza de dupa testul de la romana cand Iulian si-a pus barba pe capul meu si se bucura ca este cu un cap mai mare, sau cand bratarofilul meu coleg m-a luat in brate drept multumire ca l-am ajutat sa invete adjectivele alea nenorocite la franceza iar eu mai aveam nevoie de un cm ca sa ii ajung la barba...
Da, stiu, ma refer doar la inaltime cu exemplele astea, dar serios, uneori ma simt foarte mare, matura, cineva rational printre niste visatori, dar alteori eu sunt visatoarea, un copil ce face doar ce-i tuna in cap. Uneori ma joc cu psihicul oamenilor incat sa faca ce vreau eu (numai eu stiu cat Angri Birds am jucat in ore in urma acestei metode >:) ), alteori altii incearca sa imi faca asta mie.
Toti pe care ii stiu vor sa creasca, iar cei ce sunt mari vor sa fie iar ca noi. Toti zic ca varsta de 16 ani este cea mai frumoasa, dar mie mi se pare oarecum confuza, eu zic ca varsta de 18-21 este mult mai buna (facultate, carnet, independenta sau banii parintilor), asa ca... nu stiu....
Pana la urma este buna aceasta bucurie, sau este rea? Sa vreau sa cresc, sau sa doresc sa opresc timpul?
Pana la un raspuns... Uite melodia pe care am ascultat-o non-stop in timpul scrierii postarii:
Maine incepe scoalaaaaaaaa!!!! (Asta ca sa nu mai ocolesc subiectul) De pe acum preva iar atmosfera ce se repeta in fiecare an de scoala. Dimineata vine mama/ tata/ sormea la mine zicand "Elvira, trezeste-te! Trebuie sa te pregatesti pentru scoala" si desi nu mi-e somn tanjesc dupa statul in pat. Deschid ochii larg iar in camera este o lumina insuportabil de luminoasa. Ma ridic dupa cinci minute din pat, cobor pe scari pana la bucatarie, ma uit imprejur, ma duc la baie, ma spal, ma duc iar la bucatarie, ies afara, vin inapoi sus, ma chinui vreo cincisprezece minute sa ma imbrac, apoi ma duc si ma trantesc pe un scaun la bucatarie, ma gandsc ca dirigul nu merita flori, apoi, imi repet incontinuu pana primesc nenorcitele alea de carti grele daca esteo gluma sau chiar incepe scoala. In curtea scolii directorul vorbeste mult dar numai el se aude, noi, toti colegii ne strangem in brate, vorbim, povestim ce am mai facut prin vacanta, mai barfim pe unu, doi. Dupa ce ma tarai pana in clasa, imi caut un loc in caresa stau tot anul, doar daca nu se trezeste cineva sa ne mute de acolo, vad figura profului ce se etaleaza in fata mea, vorbesc cu cloga de banca, apoi iesim toti, lasam cartile undeva si mai iesim putin in oras sau plecam direct acasa. Imi pun caietele langa carti, fac ghiozdanul, ma plang putin ca a inceput scoala, apoi imi vad de treaba mea, iar dimineata urmatoare incep sa injur alarma, iar.
Eh... Si ca sa va enervez sau inveselesc putin, uite si refrenul meu preferat de la formatia de coreeni pe care am inceput sa o ascult :D
Shinee - Lucifer
Nareul mukkgo gadundamyeon sarangdo mukkin chae
Miraedo mukkin chae keojil su eobtneunde
Ja yurobge biweo nuh go barabwa ojik neoman chae ulge
Neoman gadeuk chae ulge
Geobu hal su eobtneun neoeui maryeokeun LUCIFER
Geobu hal su eobtneun neoeui mabeobeun LUCIFER
Dagaseomyeon neoneun machi cheonsa gadeun eotgullo nareul saneun iyura malhago, malhago
Nu e ciudat cum la inceput nu iti place ceva, apoi, cu cat folosesti mai mult acel ceva incepe sa iti placa?
Asa am patit eu cu Asiaticii.
Mi se pareau foarte ciudati Chinezii, Japonezii si Coreenii, dar am petrecut ceva timp cu o fata care ii place si, ascultandu-le muzica, am inceput sa ii plac si eu.
Este foarte tare seria filmelor "Death Note" (DN 1, DN2: The Last Name), mai este si al treilea dar nu am gasit trailerul si nu am chef acum sa il caut.
Aceste filme sunt facute dupa un Animee cu acelasi nume.
A inceput sa imi placa si formatia Shinee (Ring Ding Dong , Hello) care este alcatuita din cinci baieti draguti (dupa parerea mea) ce canta chiar bine si au si miscari serioase de dans in unele coregrafii.
Desi m-ar atrage si mai mult melodiile daca ar fi in engleza, sunt foarte tari si asa.
Da, stiu, e ciudat, dar mie imi plac.
Click pe link-uri pentru a vedea videoclipurile si Trailerele pe YouTube.
Traiasca Facebook'u de am vazut si eu actualizare la una din lista urmatorul videoclip:
Mi se pare foarte tare melodia, Nicole are o voce superba iar versurile mi se par foarte potrivite pentru un prieten care poate fi pus "in pielea" ei.
Eh, in winampul meu numai melodia asta rasuna :D
Uite si versurile:
Don't hold your breath
You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
I was under your spell for such a long time
Couldn't break the chains
You played with my heart
Told me apart with all your lies and games
It took all the strength I had
But I crawled up on my feet again
Now you're trying to lure me back
But no, those days are gone, my friend
I loved you so much that I thought someday
That you could change
But all you brought me
Was a heart full of pain
You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
Don't hold your breath
I was worried about you
But you never cared about me none
You took my money and I know that you...
You could kill someone
I gave you everything
But nothing was ever enough
You were always jealous
Over such crazy stuff
You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
Don't hold your breath
Move on
Don't look back
I jumped off a train
Running off the tracks
Your day's gone, face the facts
A bad movie ends
And the screen fades to black
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
(You can't touch me now)
(2X) You can't touch me now
There's no feeling left
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
What you did to me, boy
I can't forget
If you think I'm coming back
Don't hold your breath
Nu stiu cand a aparut filmul, nu caut detalii despre el ca sa dau informatii, dar stiu ca este in regia lui Tim Burton (la fel si "Nightmare Before Christmas", dar pe asta il las pe saptamana viitoare). Personajele principale sunt interpretate de Jhonny Depp (v-am zis ca am cauta filme in care are si el o oarecare contributie), Helena Bonham Carter si Emily Watson.
Este o poveste foarte incalcita, amuzanta, si desi suna infricosator "Corpse Bride" ("Mireasa moarta"), nu are lucruri infricosatoare.
Este oarecum si un musical, la fel ca si "Nightmare before Christmas", Helena avand o voce incantatoare, o poti auzi cantand si in "Sweeney Todd: The Demon Barber of the Fleet Street" (la fel si pe Depp, Jamie Campbell Bower, Alan Rickman, et ceterae :D, film facut tot de Tim Burton)
Filmul este interesant, foarte frumos, merita vazut si laudat :) Va roooooooog dati click! Este o imagine cu cantecul la pian cantat de Victor si Emily (mireasa moarta ) pe fundal
Este imposibil sa nu adori acel cantec de pe fundalul imaginii :X:X:X:X Sau aici, alta imagine muzicala
Dar eu tot o ador pe prima :D Si pentru ca m-am enervat... Uite cate ceva despre Tim:
Timothy William Burton (n. 25 august, 1958) este un regizor american. Se poate mândri cu unicitatea filmelor sale. Un cinefil recunoaşte după primul impact vizual un film semnat Tim Burton, iar în momentul în care îl vede pe Jonny Depp se convinge că filmul vizionat este al regizorului american. Mai ales în ultimii ani, Burton a lucrat aproape exclusiv cu actorul Depp ca dovezi stau cele mai recente filme ale regizotului, este vorba despre "Charlie şi fabrica de ciocolată" şi "Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street". Cei doi reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp şi regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestaţia de excepţie a actorului mai mult de atât fizionomia sa reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle man), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toţi reprezintă nişte personaje de excepeţie, date la o parte de societate, neînţelese şi pasionate de artă. Personajele caută absolutul în domeniul lor oricare ar fi acesta. Oarecum personajele apar toate în oglinda lui Burton. Regizorul a avut o adolescentă grea fiind un tanar foarte dificil. Retras în camera sa viziona filme horror, a dezvoltat o pasiune îndeosebi pentru actorul Vincent Price, căruia i-a dedicat în cele din urmă filmul de animaţie, "Vincent" (1982). De asemenea, Fire creativă, copilul Burton era pasionat de desen. Filmul “Edward Maini-de –foarfece” este inspirat dintr-un desen realizat de Burton în adolescenţă, personajul aşternut pe hârtie, Edward este regizorul în sine, un om foarte talentat şi sensibil, însă neînţeles de cei din jurul său.
Desi considerat de multi ca fiind un regizor netalentat după o lungă perioadă petrecută fără succes la casa de producţie "Disney", în anul 1985, la începutul carierei sale, a realizat filmul “Marea aventură a lui Pee-Wee” folosindu-se de un buget total de 7 milioane dolari, încasările au fost însă de peste 40 de milioane de dolari.
Si eu am vazut filmele inafara de "Vincent" si "Big Fish" :D
O sa va dau detalii alta data si despre "Charlie and the chocolat factory"
David Rice este elev la liceul din Ann Arbor, abandonat de mama sa cand avea 5 ani, si indragostit de Milie, o colega si prietena de-a lui, dar luata de un alt coleg de-a lui. Intr-o zi de iarna, era aproape sa se inece, cand a descoperit ca se poate teleporta instant in orice loc de pe pamant. El a parasit orasul si s-a dus in New York, a spart o banca si a aparut in atentia unui grup de vanatori guvernamentali. Opt ani mai tarziu, vanatorii, lasati de criminalul Roland, l-au gasit pe David. El s-a reintors acasa, a regast-o pe Millie si a invitat-o sa calatoreasca cu el si doar mai tarziu a descoperit ca Roland si grupul lui sunt extrem de periculosi. Acesta se intalneste cu un alt "saritor", Griffin, impreuna cu care incearca sa-l distruga pe Roland si grupul sau, pentru a salva toti "saritorii" din lume.
Mie una mi-a placut si i-l recomand oricui cauta un film bun. Vizionare placuta daca il cautati!
Brock Lovett este un cautator de comori si incearca sa recupereze vechi artefacte impreuna cu echipa sa de pe epava Titanicului, un vapor urias care s-a scufundat in Oceanul Atlantic in 1912 dupa ce s-a izbit de un iceberg. Lovett cauta diamante si pietre pretioase, dar descopera un portret al unei tinere fete care nu poarta altceva decat un colier. Cand Rose, in varsta de 102 ani, spune ca ea este tanara din portret, actiunea se muta in 1912 in Southampton, unde pasagerii se urcau la bordul navei Titanic. Printre ei se aflau tanarul Jack Dawson si Rose DeWitt Bukater, care se intorcea in Philadelphia cu logodnicul ei, Cal Hockley, un instarit om de afaceri. In timpul calatoriei, Rose se indragosteste de Jack, iar Cal incearca sa se razbune. Intre timp, Titanicul se ciocneste de UN iceberg si apa navaleste in compartimentele din fata. Cal continua sa-i urmareasca pe Jack si pe Rose, iar in tot acest timp uriasa nava isi incepe coborarea catre adancurile oceanului.
Bineinteles, Cal scapa cu viata fiind un nenorocit total, folosindu-se de o biata fata gasita singura intr-un colt al puntii, Rose scapa si ea cu viata (dupa cum se observa la inceput), salvandu-se in ultimul moment, inainte ca barca de salvare sa se indeparteze prea tare, iar Jack Dawson moare, inghetand in apa extrem de rece, tinand-o pe Rose de mana.
Dar cine nu a vazut filmul "Titanic"?
Eu nu prea sunt usor de sensibilizat, si foarte, foarte, foarte putine persoane m-au vazut plangand, exceptand parintii. Dar cand a fost Titanicul difuzat ultima oara, stateam in pat, uitandu-ma, usturandu-ma ochii din cauza lacrimilor ce vroiau sa iasa cand, a venit scena decisiva! Era un batran mergand in fata lui Jack si Rose, zicand "I walk through the valley of the death" ("Merg prin valea mortii") iar Jack ii zice "Go faster on that valley!!!" ( "Mergi mai repede prin valea aia") in timp ce ei se grabeau sa ajunga in varful vasului, pentru a se tine de balustrada.
Cand replicile au fost spuse...... Am pufnit intr-un ras haotic, iar sentimentalismul meu s-a dus complet.
Cine nu a vazut Titanicul, ar face bine sa il caute si vizioneze, altfel, nu stie ce pierde!!!
