Adica... O data cu inaintarea in varsta vin si responsabilitatile, obligatiile, greutatile. Cand eram eu mica, in fasa, nu faceam decat sa plang, sa mananc si sa rad. Apoi am inceput sa merg, sa trag de lucruri si au inceput si cuvintele "Nu fa aia, nu te du acolo, nu baga degetele in priza, nu pune mana pe cutit" etc etc etc.
Apoi scoala: teme, de invatat, de trezit dimineata, de respectat reguli... Acum liceu: Gandire pentru viitor, mai multe teme, mai mult de invatat, mai oarecum putine reguli dar mai importante, mai multa responsabilitate, asumarea faptelor...
Si acum stau si ma gandesc: "De ce ma bucur ca fac 16?". Aham. Pot sa ii fac in ciuda Isabellei ca's mai mare ca ea cu cateva luni, ma bucur ca nu's cea mai mica din clasa, imi sacai colegul de banca ca fac si eu 16, ca el, de a si retinut saracul cand e ziua mea, pot sa il santajez psihic tot pe el in asa fel incat sa imi dea una dintre grozavele lui bratari mie (saracul, mi-e mila de el uneori la cate ii fac. P.S. Merci pentru bratara, esti cel mai grozav coleg de banca pe care l-am avut anul asta :D ). Pot sa zic "Nu, nu sunt mica cum toti ziceti, am 16!!!" desi tocmai am realizat saptamana asta cat de mica sunt, incepand cu pauza de dupa testul de la romana cand Iulian si-a pus barba pe capul meu si se bucura ca este cu un cap mai mare, sau cand bratarofilul meu coleg m-a luat in brate drept multumire ca l-am ajutat sa invete adjectivele alea nenorocite la franceza iar eu mai aveam nevoie de un cm ca sa ii ajung la barba...
Da, stiu, ma refer doar la inaltime cu exemplele astea, dar serios, uneori ma simt foarte mare, matura, cineva rational printre niste visatori, dar alteori eu sunt visatoarea, un copil ce face doar ce-i tuna in cap. Uneori ma joc cu psihicul oamenilor incat sa faca ce vreau eu (numai eu stiu cat Angri Birds am jucat in ore in urma acestei metode >:) ), alteori altii incearca sa imi faca asta mie.
Toti pe care ii stiu vor sa creasca, iar cei ce sunt mari vor sa fie iar ca noi. Toti zic ca varsta de 16 ani este cea mai frumoasa, dar mie mi se pare oarecum confuza, eu zic ca varsta de 18-21 este mult mai buna (facultate, carnet, independenta sau banii parintilor), asa ca... nu stiu....
Pana la urma este buna aceasta bucurie, sau este rea? Sa vreau sa cresc, sau sa doresc sa opresc timpul?
Pana la un raspuns... Uite melodia pe care am ascultat-o non-stop in timpul scrierii postarii:
...
depinde cum o iei:) poti sa fii bucuroasa ca devii mai mare:) ai sansa sa explorezi chestii noi:) Dar poti sa fii si trista pt. ca imbatranesti :))
RăspundețiȘtergereEu astept carnetul ca sa pot sa imi iau masina si sa o conduc pe unde vreau, independenta :D
RăspundețiȘtergereDar si tineretea asta e frumoasa tare :D
Ok, ia sa-ncerc sa scriu asta iar:-<
RăspundețiȘtergereDeci: Uai, n-ai de unde sti cat e de confuza varsta de 16, n-ai implinit inca!
Ah, si nu ma oftic, du-te'n fizica!>:P Uite, vezi?!Nu ma oftic deloc!
P.S.: eu nu vreau sa cresc si am senzatia ca ma cunosti de undeva.
pese (n-1) la puterea z conjugat ori radical de ordinu' 15 din 6xyz/2 ori 6yz ori 6z/2 - Im(z) patrat plus suma dupa k de la unu la n din einspe sute de elvire - epsilon translatie mediu plus harjoaba profului de fizica impartit la IQ-ul lu' Guguta plus 5 ori lungimea palariei mexicanului: La multi ani, uai!>:D< [aproape ca uitasem ce voiam sa zic dupa un pese asa lung #-o ]
Amin!
:))=))=))=))=))
RăspundețiȘtergereMerci asa de faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaain!!!!
>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<