Life in pictures.

Viata este ca un rasarit la bordul unei barci ce se va transforma intr-un apus.

---

Idee preluata de la Costin Comba

Ca sa fie mai simplu

Te gandesti ce e in capul meu, ai vrea sa imi citesti gandurile, sa imi iei mintea la scotocit...
Imi ziceai ca daca ai putea ai face schimb de creier cu mine. Daca gasesti vreo modalitate zi-mi, te las.
Vrei sa stii ce am in minte?
In minte am numai vise imposibil de realizat, vise inutile care imi ocupa timpul cand ma plictisesc, mofturi de copil alintat ce le voi vedea realizate cand voi fi in lume pe pielea mea, nu pe spatele parintilor.
In fiecare minut al zilei am o melodie in creier ce imi toaca nervii cand nu imi place si care imi inunda urechile cand o ador, incat nu mai aud nimic din ce-mi spun altii. Am imaginea prietenilor mei si am vesnic intrebarea "Oare ce fac ei acum??", ma gandesc in fiecare ora oare cum ar fi fost ziua daca erau si ei langa mine.
In cap am numai planuri pentru prezent sau pentru un viitor foarte apropiat, deoarece nu vreau sa-mi irosesc sperantele degeaba. Am numai probleme adolescentine, numai impresii de timp prea putin. Am mustrari ce imi zic ca vorbesc prea putin cand sunt cu tine cand am atatea de zis, mustrari ce imi zic ca nu ma concentrez destul, ca nu-mi amintesc ceea ce vreau cu adevarat sa-ti zic decat dupa ce pleci. Am gandul si frica care-mi spun mereu ca nu stiu ce va urma, ca nu stiu cand si cum te voi pierde, ca trebuie sa profit acum de ce am si sa-i las numai amintiri ce merita pastrate fiecarui om ce-mi place.
In minte am numai pareri de rau ca nu pot fi mereu acolo, ca nu pot mereu sa te ajut, ca te dezamagesc, te supar si nu stiu cum reusesc.
In minte am numai goluri si plinuri, numai lucruri rationale si visatoare, dar in inima...
In inima am numai lucruri ce le dobandesc fara ratiune, doar datorita celor din jurul meu...
In inima am numai fericire cand ma gandesc la cei cu care imi petrec cele mai frumoase clipe. Am un dor amar ce-mi zice ca trebuie sa stau mai mult, am o tristete surda pentru ca nu stiu ce ai auzit, am dragoste pentru ca te cunosc, am multa indiferenta, extrem de multa pentru foarte multe lucruri din jurul meu, dar pentreu cei ce nu-mi sunt indiferenti, cei pe care ii pot numara pe degete, am mult respect si bunavointa, multa dorinta de bine si multe vise placute, multe ganduri pasnice si multe sentimente nobile ce nu vreau sa se sfarseasca vreodata.
Dar un lucru il am si in minte si in inima, dorinta de a continua fara ruptura. Sa-i am mereu pe cei doi langa mine. Tu si ea...

---

Acum stii? Daca mai vrei doar intreaba-ma! 

Feisbuc

Tocmai ma uitam pe pozele unei fete pe Facebook si ma gandeam... De ce puştanii incearca sa iasa in evidenta?
Eu una ma amuz teribil cand ma "holbez" pe feisbuc'uri. Gasesc poze de la persoane sub unsprezece ani foarte copilaroase, dar ideea lor este sa fie poze "mature", intre doisprezece si paisprezece cu pozitia tipica de pitipoanca ( Bine.. Pozitia asta o gasesti mai la toate varstele), sau cu tipicul picior indoit, mana in sold , par dat peste cap, privire ucigatoare si seducatoare. Apoi, de pe la cincisprezece ani sunt intantaneele (sau pretextul de instantanee, dar oamenii cauta camera disperati ca sa apara in cadru), apoi de pe la optsprezece ani, iar poze copilaroase gen "Vreau sa fiu iar copil" si saracele mame ce pozeaza in tipicul "Eu am casa, barbat, copii! Ce vrei de la viata mea? Un zambet iti ajunge!!! Acum dispari!!"
Gasesc tot felul de naţii de poze modificate incat sa para "cool" dar nu reuseste nimeni, sau poze modificate din placere si ti-e mai mare dragul sa le privesti.
Unii se chinuie prea mult sa arate perfect, se chinuie prea tare sa arate ca ei stiu sa le modifice si posteaza fiecare coltisor de partitie cu poze pe care il gasesc.
Eu una nu inteleg deloc de ce lumea pune mii de milioane de poze cu "Sailor Moon", "Pretty Little Liars", "The Vampire Diaries", "Supernatural" si nici nu urmaresc serialele, sau Miley Cirus, Selena Gomez, Demi Lovato si toate desenele pe care le mai poti gasi pe net. Ok, le posteaza, le eticheteaza, lumea vine, da LIKE pentru ca a fost etichetata acolo si punct.
O singura data am gasit o fata care a pus un desen pe FB cu cap: Fata din desen semana foarte bine cu ea. Parul, ochii, draguţenia ei si fragilitatea ei.
Macar, din cate am reusit eu sa vad, pe facebook sunt mai putine pitipoance, sau... Pitipoance mai stilate decat pe HaiFaiv...

---

...

Sophie [5].

Sophie deschide ochii usor si se uita la ceasul ei rosu de la radio.

-Pfffff. E Cinci dimineata? Pai pana la sapte jumatate mai am. Ce sa fac sa adorm iar?
Cum arat eu? Cum ma vad eu? Cum as putea sa ma caracterizez daca ma intreaba cineva? Care este povestea mea, omulet imaginar din capul meu? 

-Pai...Eu... Eu sunt Sophie Blizzard. Da! B-L-I-Z-Z-A-R-D e numele meu de familie, e francez si inseamna viscol. Cica e o poveste lunga.... Am o sora,  Camille Claire Blizzard care este cu sase ani jumate ani mai mare ca mine, e in anul patru de facultate, face Conservatorul. Parintii mei ma iubesc, sunt impreuna, nu divortati. Pe mama o cheama Samantha dar toti ii spun Sam, e trecuta de patruzeci de ani, dar mai are mult pana la cincizeci de ani si este educatoare, iar pe tata il cheama Kwon-Il, dar toti il striga Kwon (Bunica era din Coreea, iar bunicul din Franta). Are si el intre patruzeci si cincizeci de ani si este compozitor de muzica. Compune pentru filme, piese de teatru si unele vedete. Am o bunica, mama tatalui meu, e draguta ea asa, de fel, dar nu ma atrage prea mult sa o vizitez, e plicticoasa... Bunicul de pe tata a murit cand eu aveam  sase ani. Bunicul de pe mama a murit cand aveam trei-patru ani, iar cea de pe mama cand aveam opt.

Sunt la liceu, acum trec in clasa a zecea, imi place desenul, muzica, limbile straine si limba materna....

-Cred ca ar fi trebuit sa incepi cu altceva, constiinta....

-Cu ce?

-Pai... Buna, sunt Sophie, am saisprezece ani. Sunt nascuta pe treizeci iunie, am parul lung pana la sold, drept, dar mi-l ondulez des, castaniu-roscat. Am niste ochi mari de un verde-pamantiu, dar mai mult verde, isi mai schimba uneori nuantele intreverde deschis si caprui uneori, poate o sa ajunga si albastri candva?
Am un metru saptezeci, picioare lungi, degete lungi si unghii mari, mereu taiate drept. Nu imi plac unghiile rotunde. Ador gentile, papucii si palariile. Culoarea mea preferata este albastru. Cartea mea preferata este "Ultimul Cantec" de Nicholas Sparks iar filmul preferat este "Pirates of Caribbean: The dead man's Chest", melodia preferata difera in functie de ce mai apare pe piata muzicala, ador serialele americane, animeurile japoneze, il ador pe Jhonny Depp si ascult muzica Rock si Pop.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt Bonnie Stader , care este cu doi-trei centimetri mai scunda ca mine, are parul la fel de lung dar un castaniu roscat, ochii verzi sau uneori albastrii si tenul alb (cred ca este cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata) si Ian DeLouise care este mai inalt cu sase-opt centimetri ca mine, are parul brunet, foarte negru, ochii caprui tenul mereu fin si putin mai inchis ca al lui Bonnie, un zambet mereu binevoitor si o forta de fier.
M-am nascut in Paris, pe la cinci ani, tata a primit o oferta de munca in UK asa ca ne-am mutat si aici stam si acum. Locuiesc foarte mult pe la casa in care au stat bunicii de sunt amandoi in rai, in sat, dar in timpul scolii stau in orasul alaturat. Sunt mai multe filme pentru care poate compune aici, decat in Franta, iar firma pe care si-a construit-o aici este foarte cautata.
Am facut scoala generala...


'Buna dimineata scolari! Azi incepe scoala iar pentru a va binedispune, ce ar fi sa ascultam impreuna urmatoarea piesa?'.

-E deja sapte jumate? Cand am adormit? Chiar trebuia sa imi amintesti ca azi incepe scoala, mai radio? Grozav, astia au pus Erin McCarley - Love, Save The Empty. Aham, hai sa cantam mai radio "Little girls, don't know how to be sweet girls, momma didn't teach me. Little boys, don't know how to treat little girls, daddy didn't show me.... Loooooove save the empty, Save me!!!"


-Sophie, te-ai trezit?
-'Neata mama! Azi chiar incepe scoala?
-Da, si grabeste-te sau intarzii la festivitatea de deschidere. Azi ai noroc ca incepe la noua, de maine la sapte pleci de acasa moidemoiselle, asa ca vezi la cat te duci la somn azi!
-Bine mama. Ne vedem cand vin. Pa! Te iubesc!
-Si eu! Ai grija de tine!

---

Sophie

Alleluiaaaa

Dupa o saptamana intreaga de amortire (defapt.. pun pariu ca mai putin de o saptamana…) pot sa rasuflu usurata si sa zic „Frate! Merge iar netul!!!!”.

Sunt in extaz, sunt topita si returnata in forma initiala, de bucurie.

Netul asta mi-a dovedit ca daca stau acasa fara el sunt pe jumatate paralizata!

Simt ca zbor printre stele, pe undeva pe langa o nebuloasa. Dupa un week-end grozav cu niste oameni „nebuni” cum vezi numai in filme, prieteni buni de familie de prin Covasna, acum mai am si o zi minunata de luni pentru ca si-a revenit netul, dupa ce am invatat cum e sa paralizezi la tabla cu proful de mate de langa tine (Chestie necunoscuta de mine pana acum o.O Sper sa nu se mai intample ^_^).

Nici daca vroiam nu stateam atat fara sa zaresc macar pagina de blog.

Slava Domnului ca sunt iar in viata. Acum pot sa imi descarc episodul din „The Vampire Diaries” si sa il vad. A inceput sezonul trei pe cincisprezece septembrie.

Inca o data, sunt in extaz si va urez o saptamana la fel de fericita ca ultimele cinci minute ale vietii mele =D

---

...

Copii, de maine scoala!

Maine incepe scoalaaaaaaaa!!!! (Asta ca sa nu mai ocolesc subiectul)
De pe acum preva iar atmosfera ce se repeta in fiecare an de scoala. Dimineata vine mama/ tata/ sormea la mine zicand "Elvira, trezeste-te! Trebuie sa te pregatesti pentru scoala" si desi nu mi-e somn tanjesc dupa statul in pat. Deschid ochii larg iar in camera este o lumina insuportabil de luminoasa. Ma ridic dupa cinci minute din pat, cobor pe scari pana la bucatarie, ma uit imprejur, ma duc la baie, ma spal, ma duc iar la bucatarie, ies afara, vin inapoi sus, ma chinui vreo cincisprezece minute sa ma imbrac, apoi ma duc si ma trantesc pe un scaun la bucatarie, ma gandsc ca dirigul nu merita flori, apoi, imi repet incontinuu pana primesc nenorcitele alea de carti grele daca esteo gluma sau chiar incepe scoala.
In curtea scolii directorul vorbeste mult dar numai el se aude, noi, toti colegii ne strangem in brate, vorbim, povestim ce am mai facut prin vacanta, mai barfim pe unu, doi.
Dupa ce ma tarai pana in clasa, imi caut un loc in caresa stau tot anul, doar daca nu se trezeste cineva sa ne mute de acolo, vad figura profului ce se etaleaza in fata mea, vorbesc cu cloga de banca, apoi iesim toti, lasam cartile undeva si mai iesim putin in oras sau plecam direct acasa. Imi pun caietele langa carti, fac ghiozdanul, ma plang putin ca a inceput scoala, apoi imi vad de treaba mea, iar dimineata urmatoare incep sa injur alarma, iar.


Eh... Si ca sa va enervez sau inveselesc putin, uite si refrenul meu preferat de la formatia de coreeni pe care am inceput sa o ascult :D


Shinee - Lucifer


Nareul mukkgo gadundamyeon sarangdo mukkin chae
Miraedo mukkin chae keojil su eobtneunde
Ja yurobge biweo nuh go barabwa ojik neoman chae ulge
Neoman gadeuk chae ulge

Geobu hal su eobtneun neoeui maryeokeun LUCIFER
Geobu hal su eobtneun neoeui mabeobeun LUCIFER
Dagaseomyeon neoneun machi cheonsa gadeun eotgullo nareul saneun iyura malhago, malhago

---

De-acum... Spor la scoala, copii :D

Sophie [4]

-Ultima saptamana de vacanta...
Sophie statea intinsa pe iarba, in parc, la unsprezece noaptea cu o parte din prietenii ei.
-Vedeti W-ul ala de pe cer?
-Da Sophie, ce e cu el?
-Acele stele formeaza constelatia Casiopeia, iar dunga pe care se afla este Calea Lactee. Dedesubt e Perseu iar langa Perseu este Andromeda, care este combinata cu Pegas. Deasupra Casiopeei, putin pe marginea Caii este Casa cu Ograda, patratul ala cu un triunghi in cap, mai sus este Lebada, incepand cu prima stea luminoasa, Deneb, care este ca un fel de cap de cruce. Mai incolo este Sageata, aia care seamana cu o sageata, langa ea, patratul ala cu coada este delfinul,  iar desupra, cele trei stele in linie sunt o parte din Acvila, sau Vulturul, alea sunt ca un fel de coada de avion...
-Sophie... Stiu ca te fascineaza astronomia si ca adori sa te uiti la stele din toate noptile pe care le-am hoinarit toata vara asta pe aici, in ultimele doua saptamani chiar ai invatat multe constelatii, dar... pentru ca eu nuprea gasesc stelele astea pe care ni le arati, te rog sa schimbam subiectul.
-Defapt Ian, tu si Bonnie ar fi trebuit sa  stiti astea din nenumaratele dati in care vi le-am aratat, dar se pare ca numai Bonnie este atenta mereu, nu si tu!
Din toata gasca adunata acolo, doar patru erau atenti la toate constelatiile, Deea, Bonnie, Ingrid si Sophie. Ian, Jess, Cathy, Dean si Andrew cautau alte posturi la mini-radio-ul lui Ingrid si faceau poze cu camerele foto pe care le gaseau. Andrew era cel mai bun prieten a lui Ingrid iar Dean venise cu Ian. Cei doi se ridicase pentru a cauta un felinar ce lumina foarte tare, apoi ii chemase pe toti langa ei.
-Avem pe aici doi indragostiti??? Eu, Dean, cel mai pasionat Pirat de scene pentru fotografii, din micul nostru oras vreau sa vina doi indragostiti la mine!
Toata lumea se uita la el razand.
-Ai, ai capitane! Permiteti-mi sa va anunt ca nu avem ambii parteneri aici ca sa va oferim doi indragostiti!
-Asa deci Sophie... Atunci treci aici!
-Stai, ce? De ce?
-Ia-l pe Ian de mana si veniti aici!
-Dean, termina cu prostiile. Daca Sophie e cea mai buna prietena a mea nu inseamna ca suntem si impreuna!
-Gata, gata, lasa trancaneala. Veniti aici, fix sub felinaaaaaaaaaar, putin mai la dreapta, asaaaaa, acum putin mai in fata... Lipiti-va nasul unul  de altul acum! Hai, hai, repede! Asa! Acum: Sophie, o mana sa o tii pe obrazul lui, iar pe cealalta o strecori in parul lui. Bun! Ian! Tu o apuci de mijloc si o strangi tare pana va lipiti picioarele unele de altele. Vreau sa va ramana piepturile departate! Buuuuuun. Andrew, tu faci pozele cu Blitz, eu fara. Acum stati asa pana va zic eu.
Ian si Sophie se abtineau cu greu sa nu izbucneasca in ras. Toata lumea se uita la ei si astepta sa faca ceea ce si Dean astepta dar nu se intampla: Un sarut. La un moment dat Ian o stranse pe Sophie si mai tare de spate iar aceasta isi asezase capul pe umarul lui. Dean ramase in loc si ordonase repede sa stea cate o persoana sau doua sub alte felinare.
-Cu pozele astea, este imposibil sa nu castig in octombrie la concursul de fotografie. Hai, va rog eu! Un mic sarut.
Cei doi zise in acelasi timp un NU scurt si categoric iar urma de speranta de pe fata lui Dean si Andrew disparuse.
Dupa ce au facut cel putin cincisprezece poze cei doi, toata gasca s-a mutat pe un petec de iarba slab iluminat. Radioul era dat tare iar toata lumea radea de bancurile facute de Cathy.
-Cand poti duce apa in sita Jess?
-Pai... Cand este evaporata?!?!?!
-Nu!
-Cand este amestecata cu faina?
-Nu!
-Cand este in punga?
-Nu! Cand este inghetata! Ha-Haaaaaa! Sau... Bonnie! Cum se face ca, intr-un buzunar gol, totusi se intampla sa fie ceva?
-Un buzunar gol mai are ceva in el atunci cand are o gaura! Ha! Pe asta o stiam! Le stii din cartea doamnei invatatoare, nu?
-Mdah, aia pe care ne-a dat-o in clasa a III-a.
-O mai stiu si eu, dar am pierdut-o! Mi-a parut rau dupa ea. Era amuzanta!
-De ce Sophie? De ce? Puteai sa mi-o dai mie!!! Bonnie mi-a aratat-o si mie si mi-a placut! Nu era mai bine sa mi-o dai mie in loc sa o pierzi?
-Ha-ha, pai daca stiam ca o pierd, ti-o dadeam tie Dee...
-Hey, care imi zice si mie, Dean Intaiul
-Da, stim Dean, cel mai pasionat Pirat de scene pentru fotografii. Ce sa iti zicem?
-Cat e ceasul?
-Pff. E cam... doua fara un sfert!
-Cat?
-La ora asta deobicei eram acasa!
-Oooooo! Am ratat intrarea libera in club!
-Acum sper sa nu fi uitat cheia acasa! Neee, uite-o! E aici!
-Ar fi fost amuzant sa te vedem ca dormi pe pres langa usa Jess...
-As fi batut la usa pana ar fi raspuns cineva. Nu imi fac probleme.
-Asta inseamna ca spargem gasca?
-Cred ca da. Mi-a facut placere sa ma amuz cu voi in aceasta seara, Deea, Bonnie, Ingrid, Sophie, Ian, Jess, Cathy, Andrew. Eu, capitanul, raman cu corabia pana la sfarsit. Hai ca am plecat.
-Ooooooooooo Daaaaaa. Ramai cu corabia dar pleci primul.
-Sophie, Bonnie, eu va conduc pana acasa dupa ce s-a intamplat atunci cand erai cu Alec.
Intr-un minut toata gasca a plecat. Deea, Bonnie, Sophie, Ian si Dean au plecat impreuna.
- De luni incepe scoala. Nu ne mai putem pierde fiecare noapte la fel.
-Eu ma apuc serios de invatat. Trebuie sa scot medii mari sau ma omoara mama.
-Sa il vezi pe tata ce se  supara cand iau note mici!
Deea ajunse acasa, apoi Bonnie si la sfarsit Sophie.
-Noapte buna baieti!
-Sophie, o data si o data, tot te prind eu sub un felinar cu un baiat.
-Da. O sa retin sa ma feresc de felinare.
-Pa Sophie. Noapte buna. Mai vorbim si maine.
-OK Ian. Nu uita ca maine avem ordin sa iesim cu Bonnie pana in centru la doua. Pa-pa!
-Gata, a inchis usa dupa ea. E acasa. E draguta Sphie asta a ta.
-Dean, nu e Sophie a mea! E doar Sophie Blizzard. Nu e a mea, a parintilor ei, a nimanui. E Sophie a ei.
-Ok. Nu te aprinde. Totusi, iti sta bine cu franţuzoaica in brate.
-Sub felinar?
Pana au ajuns acasa, amandoi au ras continuu.

---

Sophie

Un an de blog'sor

Si cand te gandesti ca nu stiam ce sa fac cu tine la inceput...
Te-am facut din distractie si plictiseala. Ma uitam la tine si nu stiam la ce sa te folosesc. Apoi m-am gandit sa te dedic vietii de liceu (perle de profi, şotii de elevi), dar o data, uitandu- ma la TV m-am revoltat si am inceput sa scriu despre ViAiPi-urile idioate din tara noastra. Acum esti panoul descarcarii mele. Poezie, proza, filme, carti, viata mea, viata altora, ganduri, sentimente, idei si poante....
La inceput erai E--Steph.blogspot, sub numele de E-Steph's Blog, apoi  Stefania. Dupa ce am inceout sa scriu "Sophie" m-am indragostit de nume si mai tare si acum esti BISophie.blogspot, tot Stefania.
Ai peste 120 de postari, peste  4 300  de vizualizari, cele mai idioate cuvinte cheie ale tale sunt:
1.am bani, nu ma intereseaza pt lectie deschisa la dirigentie
2.avatar cine ma iubeste buzz
3.avatare dragoste miss you"
4.poza bojoaga stefania
5.ma doare capul de ganduri
Eh... Ai facut un aniosor si iti zic: La multi ani! Fii sanatos si ne mai auzim si vedem :D :X :*

Cand incepe ceva sa iti placa.

Nu e ciudat cum la inceput nu iti place ceva, apoi, cu cat folosesti mai mult acel ceva incepe sa iti placa?
Asa am patit eu cu Asiaticii.
Mi se pareau foarte ciudati Chinezii, Japonezii si Coreenii, dar am petrecut ceva timp cu o fata care ii place si, ascultandu-le muzica, am inceput sa ii plac si eu.
Este foarte tare seria filmelor "Death Note" (DN 1, DN2: The Last Name), mai este si al treilea dar nu am gasit trailerul si nu am chef acum sa il caut.
Aceste filme sunt facute dupa un Animee cu acelasi nume.
A inceput sa imi placa si formatia Shinee (Ring Ding Dong , Hello) care este alcatuita din cinci baieti draguti (dupa parerea mea) ce canta chiar bine si au si miscari serioase de dans in unele coregrafii.
Desi m-ar atrage si mai mult melodiile daca ar fi in engleza, sunt foarte tari si asa.
Da, stiu, e ciudat, dar mie imi plac.

---

Click pe link-uri pentru a vedea videoclipurile si Trailerele pe YouTube.

Timpul...

Stau, ascult "Pink - Who Knew" la nesfarsit, imi amintesc fragmente din conversatia mea telefonica anterioara cu Catalin, ma gandesc la filmul pe care tocmai l-am vazut, "Dorian Gray", si ma intreb de ce timpul trece asa de repede.
Parca ieri a inceput vacanta de vara iar acum e toamna. Parca ieri promiteam ca in vacanta asta ies mult afara cu unii colegi si nu am facut-o. M-am intalnit cu ei doar din greseala. Parca ieri am fost la spectacol in copou si m-am distrat de minune desi cantaretul nu era stralucit, mai degraba ca o oaie. Parca ieri ma plimbam pe plaja si ma gandeam de zece ori inainte sa intru in apa rece. Parca ieri mi-am prajit pielea la soare iar lotiunea de dupa plaja nu a avut efect. Parca aseara mi-a aratat Ionut cateva constelatii (pentru un inceput multe) la miezul noptii si imi doream sa am o prastie si pietre pentru felinarele de pe drum care ma impiedicau sa vad clar stelele.
Dorian m-a facut sa ma gandesc la trecerea timpului mult. Imbatranim asa de repede! Ieri locuiam in Sfantul Gheorghe, Covasna, iar azi, aici, in micuta comuna-oras din Moldova.
Printre lucrurile pe care le poti regreta in viata se poate numara si trecerea timpului. Uneori simt ca vreau sa fiu Sophie, nu doar sa o construiesc eu, alteori ma gandesc ca viata mea e doar perfecta. Vreau sa ii simt pe Bonnie si Ian ai mei mai des langa mine, sa le fiu alaturi mai des, nu sa zic ca nu pot face ceva din cauza timpului. Deja nu le-am fost accesibila o data fiecaruia dintre ei doi, nu vreau sa se mai repete.
Uneori simt ca timpul isi bate joc de noi. Trece greu cand nu trebuie si repede cand trebuie sa stea in loc.
Mi-am promis ca postez mai mult, ca voi fi mai activa, iar acum sunt in afara timpului.
Promisiunile pe care nu le pot respecta sunt la fel de multe ca si planurile pe care mi le fac.
Acum e toamna, e întâi septembrie.
Acum doua ore muream de somn iar acum vreau sa stau treaza cat mai mult.
Azi incepe balciul la mine in oras.
De azi mai am doisprezece zile pana la scoala.
Azi e prima data cand ma gandesc la examenele de la sfarsitul liceului si mai am mult pana atunci.
Azi ma gandesc serios sa imi duc telefonul la reparat. :D
Mai am cateva zile si blogul meu face un an si ma gandesc ce am facut eu in anul asta (mi-am stricat telefonul, iar).

Unii zic ca viata trebuie traita la maximum si nu trebuie sa regretam ce facem pentru ca timpul nu se intoarce. Altii zic sa fim grijulii pentru ca timpul nu se intoarce. De ce nimeni nu ne zice sa ne traim viata, sa ajungem pe culmile ei si sa ne distram in fel si chip, dar cu grija? Se poate face si asta, zic eu....
Dar pana ajung eu independenta si capabila sa fac tot ce vreau fara sa le cer voie parintilor, trebuie sa las timpul sa treaca pe langa mine si sa ma limitez la niste reguli si limite.
Poate o sa citesc mai mult si o sa ma uit la mai multe filme ca sa imi fac o Sophie mai buna. Cine stie? Eu clar nu stiu.

---

...