Sarbatori

Dupa cum presupun ca-i toata lumea informata, azi e sarbatoare si, tot azi, e miercuri.
Si ce face mai aproape tot omul in zi de miercuri? Baie! Mai tot omul isi verifica apa de la baie miercuri.
Eu am casa mai ciudăţică asa, ceea ce inseamna ca la mine, trecerea dintr-o camera in alta nu e printr-un hol mare si tare, ci printr-o usa drăguţă glisantă. Prin drumul meu spre baie, ma duc eu prin camera mamei care se juca cu pisica. Iau eu mâţa in brate si o intreb daca vine cu mine sa faca baie, din lipsa de ocupatie. Atat a fost! Incepe mama pe acolo sa ma intrebe de ce sa fac eu baie azi, ca e sarbatoare (ceea ceeu uitasem complet), ca mai rezist fara sa imi curat parul, ca oricum fac baie prea des (o data la doua zile :D ) si ca nu mai mor o zi etc etc (trebuia sa fac ca deobicei, ma bag la dus, apoi imi amintesc ca e sarbatoare, dar deja am inceput, deci termin). Am incercat eu pe acolo "Da, ma', dar e seara, ce mai conteaza, daca ar fi sarbatoare in fiecare zi, ai sta jegoasă? Daca eu sunt de-a ateilor? Care-i problema?!!" apoi a venit cu argumente cum ca nu e sarbatoare in fiecare zi, ca nu a mai fost sarbatoare de... ultima data (nu mai stiu cand a zis ca a fost), ca e pacat, ca pana mea, tampenii de genul, asa ca am plecat in durerea mea inapoi la calculator numai sa nu incep sa ma cert cu ea pe teme de morala si "credinţă". Daca continui, nici nu fac baie, nici in relatii bune cu ea nu mai sunt.
Mie mi se pare o prostie totala sa iti fie interzis sa te speli in zi de sarbatoare. Da, inteleg, nu speli haine, nu dai cu sapa in gradina, nu te apuci acum sa torni statui, sa faci vălătuci sau mai stiu eu ce, dar sa te speli si sa coşi, care-i problema? Ce mare pacat este in a vrea sa fi curat si sa impletesti ceva sau sa cosi un goblen, ori o bluza care s-a desprins sau mai stiu eu ce.
Acum cine se va enerva maine dimineata si se va simti aiurea toata ziua la scoala ca arata ca cel-ce-nu-trebuie-numit? Eu.
Stiu ca de multe ori noi avem impresia ca aratam ca pupaza, chit ca ceilalti nu observa nici marcar o singura diferenta, dar eu chiar m-am enervat, treaba asta cu sarbatoarea chiar mi se pare o aberatie! Nu-i asa?

Acum nu ca ar citi cineva crizele mele de logică Ştefaniană & comp., dar m-am descarcat si eu pe un ecran alb.

---

Ne mai citim...

Paranoia

Ma gandeam acum 5 minute despre ce sa scriu si, ca un fulger m-a lovit: De ce stau oamenii cu mine? 
Pentru ca nu au cum sa ma evite oricat de enervanta as fi? Pentru ca asa li se năzare? Pentru ca nu au alta treaba? Sau pentru ca ei defapt chiar ma plac?
 Tind de foarte multe ori sa fiu o ciudatenie careia ii este frica sa nu fie respinsa de oameni, de multe ori ma gandesc daca oamenii vorbesc cu mine doar pentru ca le-o fi "mila" de persoana mea si nu vor sa ma lase sa zac singura singurica intr-un colt al lumii, dar apoi vine revelatia: oamenii imi cer pareri, tipa dupa mine sa ii insotesc in anumite locuri pentru ca vor companie (tipa dupa mine nu dupa altii, dupa mineeeee), daca intru in conversatie cu ei nu  imi dau cu flit si chiar alimenteaza discutia cu idei si povesti dragute, ma suna sa mai aiba cu cine vorbi. Un amic vechi, vechi, cel mai vechi amic al meu a parut destul de fericit sa ma auda acum cam 2 saptamani, dupa 5 ani, deci nu stiu daca era fericit sa o auda pe cea pe care o stia, sau era fericit pentru ca mi-am amintit de el, ori doar am presupus eu ca era fericit...
Deja dau prin balti si deviez prea mult de la ideea principala cu care pornisem eu in mintea mea, deci, ca sa revin la ce vroiam sa zic la inceput, ma gandeam ca eu cam sunt paranoica cand gandesc asa (asa zice si Laura). Doar ca pana acum 10 minute, nu prea stiam eu asa ce inseamna "paranoia" get-beget si am cautat. Uite:
Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la irationalitate si delir. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei neîncredere sau suspiciune fată de ceilalti. În greacă,  înseamnă nebunie (para=înafara;nous=minte). Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir.
Câteodată, în vorbirea cotidiană, termenul paranoia este folosit gresit pentru a descrie o fobie. De exemplu, o persoană nu vrea să zboare de frica prăbusirii avionului. Acest lucru, nu indică automat paranoia, ci mai degrabă o fobie. Faptul că nu este învinovătit cineva în acest caz, indică mai degrabă prezenta unei fobii. Un exemplu de paranoia, ar fi frica că în timpul unui meci de fotbal, antrenorul ar vorbi despre persoana afectată. Un aspect important al gândirii paranoice îl reprezintă centralitatea: faptul că paranoicul se vede ca o personalitate centrală într-un scenariu care poate fi periculos sau grandios si interpretează evenimente care nu au nicio legătură cu ei în realitate ca fiind directionate spre ei sau despre ei.

Deci sunt paranoica?
Da... Sunt suspecti cei din jur cand ma debusoleaza de nu stiu care-i treaba cu mine si cu ei, daca ma plac sau nu cei care stau cu mine. Mmmmda... Delirez.
Acum, pentru ca sunt sigura ca nu intereseaza pe nimeni de criza mea paranoica si de problemele mele mintale, am sa inchei frumusel zicand: sunt paranoica, dar totusi, o noapte buna va doresc!
P.S. Uite o piesa care calmeaza omul la nervi (cel putin pe mine). Merci tu, cel de mi-ai dat-o!

---

Ne mai citim!

La multi ani!

Si cum ai facut tu 22 de ani, bre!!!
Imi amintesc cand aveai 18 ani, si am inceput noi sa ne intelegem. Cum m-ai corupt tu incetul cu incetul, intai cu clipuri de la Full Metal Alchemist, apoi cu Death Note in urmatorul an, a urmat SHINee, eu te-am bagat la inghesuiala cu Super Junior si EXO.... Concerte, filme, Death Bell in viitor, ceva ceva?
Ce vreau eu sa zic aici defapt (hai de la 1 la 22, ok?):

1. La multi ani!!!
2. La multi ani!!!
3. La multi ani!!!
4. La multi ani!!!
5. La multi ani!!!
6. La multi ani!!!
7. La multi ani!!!
8. La multi ani!!!
9. La multi ani!!!
10. La multi ani!!!
11. La multi ani!!!
12. La multi ani!!!
13. La multi ani!!!
14. La multi ani!!!
15. La multi ani!!!
16. La multi ani!!!
17. La multi ani!!!
18. La multi ani!!!
19. La multi ani!!!
20. La multi ani!!!
21. La multi ani!!!
22. La multi ani!!!

   

Sa-mi traiesti, sa-mi fi mereu la fel de vesela si sa-mi razi mereu la fel de mult, sa-mi fii mereu la fel de plina de viata si energie, sa-ti ai tot ce iti doresti si sa nu te mai prind vreodata suparata si trista ca o sa mi te bat de nu te vezi cand te prind, capisci? "No matter how hard it is, I always smile like an idiot!" tine minte aia.

Iar acum, pentru placerea noastra japoneza:

幸せ誕生日私のともだち(Shiawase tanjoubi watashi no tomodachi = Happy birthday my friend!)

---

愛してる (AISHITERU!!!) 사랑 해요 (SARANG HAEYO!!!) 난 널 사랑해 (NAN NEOL SARANGHAE!!!)

Lene?

Stiu ca nu am mai scris ceva pe blog de cam... jumate de an? Dintr-o data am simtit ca nu mai am ce sa mai scriu si m-am lasat brusc ca o laşă leneşă.

In ultima luna mi-am dus calculatorul la reparat de vreo 3 ori si acum e mai stabil, pana imi iau si eu un HDD propriu si personal si bun. Cat PeCeul era plecat, aveam o ardoare imensa sa ma reapuc de blog, dupa ce l-am vazut sub birou (unitatea, ca monitorul a ramas pe birou si cat unitatea era plecata in sat cu dorul) am reinceput cu văicăreala:  Dar eu nu stiu ce sa scriu pe blog, dar nu am idei, dar nu am timp, etc etc.

M-am apucat si de Tumblr de la o bucata buna de vreme (de cand mi-am abandonat blogul), apoi m-am cam lasat, iar acum intru si mai dau reblog la ce-mi place cam din doua in doua zile.

Cred ca o sa incep iar cu povestile mele despre o societate tâmpită in care ne scufundam, năravuri ale oamenilor, prostii pe care le aud in jurul meu si celelalte... Poate ma apuc iar de povesti cu Sophie?

Nu ca v-ar pasa despre ce m-am apucat eu sa scriu aici, dar asta e asa, pentru sufletul meu, sa ma simt impacata cu idea ca am mai postat ceva.

---

Ne mai citim, sper ca nu peste alta jumatate de an...

Life in pictures [12]

Pentru ca a venit primavara in sfarsit!

---

Mai multe detalii la Costin Comba.

Life in pictures [11]

Pentru ca el trezeste amintiri.

---

Mai multe detalii la Costin Comba.

Iarna iar si iar si iar si iar....

Nu am nici un anotimp pe care il urasc, dar daca ar fi sa le clasez, iarna este pe ultimul loc.

Ii vad pe altii in jurul meu cum se precipita sa iasa afara, la sanius, pe partie, sa isi rupa fundul pe dealuri dandu-se cu ciolofanul sau cu capacul de la WC, vad oameni care nu stiu ce sa mai faca ca sa stea pe afara, sa se uite cum ninge si se asterne omatul, care se invart in cerc de parca au ADHD repetand intr-una " hai afara,  hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, hai afara, mor in casa, hai sa iesim, sa iesim, sa iesim!!!!! Acum acum acum!!!". O am pe sor-mea de 21 de ani care nu are stare. Stau la casa si am trotuar in fata. De plictiseala, sambata si duminica a iesit afara de o suta de ori ca sa faca partie. Duminica m-a scos din casa o ora si mi se facuse fularul la gura asa de inghetat de ziceai ca e tabla.

Nu ii inteleg pe oamenii astia... Ce este asa de minunat in a iesi si a ingheta? Eu nu stiu cum sa stau cat mai mult in cea mai calda incapere pe care o gasesc, cum sa imi ocup timpul cu filme si bloguri si nu stiu cum sa fac sa stau cat mai putin afara cand sunt nevoita sa ies. Azi am vazut atmosfera "afariana" maxim 5 minute, timp in care am realizat ca eu seman cu El. Am doua rozatori de chestii canine acasa, care au cam 3 luni. Un El si o Ea, frati. Ea este de obicei linistita, calma, ascultatoare, iar El face mereu tamenii, sare, latra, nu asculta. Acum ii zici "lasa papucul", acum se uita la tine si il apuca cu dintii. De cand e zapada afara, El, intortocheat, ghemuit si innodat de nici nu mai stiu cum respira, sta infipt in culcusul lui cald, iar Ea sare, se arunca, te apuca de pantaloni si papuci si degete si tot ce mai gaseste bun de agatat la tine si are un chef imens de joaca, ca sormea...

Imi place si mie sa ies, sa fac oameni de zapada, sa ma plimb iarna, dar acum mi se pare ridicol de frig pentru asa ceva. Cand ies din casa imi iau până si colanti pe sub pantaloni, eu care mereu sunt batman si protestez impotriva hainelor pe sub haine!

Asa nu se mai poate! Nu mai vreau ger si temperaturi sub -5 grade Celsius!

---

...

Invitatie la Film

Tocmai am terminat de vazut unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vizionat vreodata: War Horse (Calul de lupta), in care actiunea se plaseaza in timpul primului razboi mondial.

Este unul dintre acele filme care nu are un om personaj principal, ci un cal: Joey, sau calul minune, este cumparat de catre Ted Narracot, apoi crescut de catre fiul acestuia, Albert. Pentru a plati chiria fermei, Ted il vinde pe Joey pentru a fi folosit in armata, iar Albert incearca sa se inroleze pentru a fi cu calul sau, dar acesta este sub varsta minima pentru a lua parte la razboi, si este refuzat, insa primeste garantia ca al sau cal va fi pe maini bune. De aici incep peripetiile lui Joey. Intalneste un partener de suferinta negru, multi oameni care il admira si care se ataseaza de el si trece prin tot razboiul cumplit.

Iti recomand sa il vizionezi, daca vrei sa vezi un film cu adevarat bun! 

---

Vizionare placuta!

Doar tara noastra...

O, dar stai! Nu vor urechile mele sa creada ce au auzit acum vreo doua zile!!! Guta recunoscut peste hotare..
Nimerise sora-mea postul Acasa pe la TV si a lasat asa, apoi a plecat din camera, iar eu, ca un copchil lipsit de ocupatie am zis "O! Sa vad ce mai e pe acolo!" si nu mare-mi fu mirarea cand vazui fata lui Guta nenea de-arata ca o maimuta. Era el tare fericit acolo ca muz... zgomotul lui analfabet era recunoscut peste hotare, mai ales prin Spania si prin Italia. Si era el tare fericit ca spaniolii asculta chestia aia de o canta el fara sa faca (si citez) "mutre acre" sau "fitze" si chiar ascultau cu placere ce lalaia el pe acolo.
Pai nenea ce ai fata de maimuta, lasa-ma sa-ti explic:

In Italia si Spania (pe langa romani) locuiesc Italieni si Spanioli (totul logic pana aici), asta inseamna ca ei vorbesc italiana si spaniola, nu romana (treaba devine si mai logica), ceea ce duce la realizarea faptului ca ei NU CUNOASTE gramatica noastra si limba noastra (iar daca ei totusi stiu romana, o stiu asa, putin, nu intru totul) ceea ce inseamna ca pe ei nu ii zgarie pe creier analfabetismul fara logica a mel.. cant.... lalaiturilor dumneavaostra!!! Capisci? Entiendes? 

Un om ce adora gramatica si logica uraste maneaua! Si oricum... Sa fim seriosi... Noi le uram pe Aleaxandra Stan si Inna, cei de peste granita le adora, noi uram manelele, altii le iubesc, noi ne batem joc de valorile tarii noastre, altii le colecteaza si ridica in slavi....
Ce sa ceri de la natia noastra? Eu sigur nu am ce cere, doar astept sa plec de aici...

---

...

Life in pictures [10]

Pentru ca azi este foarte frig afara...

---

Mai multe detalii la Costin Comba.

Life in pictures [9]

Pentru ca cerul instelat este cel mai frumos, uite niste dâre de stele. (rotatia cerului in intervalul de 5 minute, poza facuta prin August)

---

Mai multe detalii la Costin Comba.

Realitate mai buna ca povestile

Stii cum e cand cineva incepe sa iti povesteasca povesti de groaza despre locuri si oameni si te inspaimanta pana in maduva oaselor, apoi, cand ajungi acolo, totul este total opus? Asta am patit eu.
Deeeeeeeeeeeeeeeci, povestea era asa:
Semestrul asta m-am transferat la alt liceu, dar am pastrat profilul. M-am lasat tot la Auto-Spanzurare (cum zicea cineva). Nu mai fac 4 ore de info pe saptamana in C++ si doar una in pascal (Toata clasa, inafara de mine si colegul meu, noi ramanem pe C++), deja stim materia de la informatica pana in clasa a 11-a semestrul doi pentru ca am trecut de la intensiv la neintensiv, 6 ore de mate M1 pe saptamana in loc de 4, sunt la toate materiile de pana acum in urma inafara de chimie, profii seocamdata sunt de treaba si tot asa.
Eu fusesem speriata ca am colegi jalnici, cu fete aiurea care nu sunt de treaba si cu care nu prea ai ce discuta, ca se intampla nu stiu eu ce fenomene stranii in clasa si etc. Ma speriasem asa de tare incat ma gandeam ce Dumenzeu o sa fac eu acolo, eu cu colegul meu (ne-am transferat doi), cum o sa supravietuiesc? Ma gandeam ca in pauze numai in clasa nu stau si ca voi petrece timpul cu alte cunostiinte/ fosti colegi de generala de prin liceul asta.
Buuuuuuuuuuuuuuuuuuuun.
Ajung eu luni la liceul respectiv, speriata de moarte, Laura venise cu mine (ea e in alta natie de liceu) pentru ca avea timp liber, dau cu ochii de bonusul din pachetul meu de transfer, si el statea acolo degeaba cu unul de la alt profil, intram in clasa, ne cautam loc in banca, loc ioc, tot randul de la perete era gol dar nu te simti bine sa stai pe un rand cu populatie 1 din 14, dar ne asezam pe acolo, dam mana cu toti colegii si facem cunostiinta cu ei dar numele pe o ureche intrara pe alta iesira, toti ma striga Stefania nu Elvira (mi-e lene sa le repet de un catralion de ori ca ma cheama Elvira nu Elvila (stiti voi, ca firma de mobila) asa ca am zis "ummh... Stefania, sau Elvira, cum ti-e mai usor") [de mica toata lumea ma striga Elvira, dar mie imi place mai mult Stefania, pentru ca lumea nu prea imi foloseste numele asta, desi multi imi spun ca Elvira e mai frumos pentru ca e un nume mai rar intalnit]. Apoi au aparut fetele. Nu sunt pitipoance deloc!!!! Multumesc Dumenzeu ca mi-ai dat in clasa fete frumoase, destepte si nepitipoance!!!!! Te ador Doamne!!! Am facut cunostinta cu ele, am mai stat cu alte prietene din liceu intr-o pauza, cu bonusul in alta, apoi m-au invitat sa stau cu ele si am descoperit ca sunt foarte de treaba si foarte simpatice si cred, CRED ca si ele ma plac pe mine :D
Ele si cu un coleg s-au certat cu doi din randul de la fereastra ca sa lase pachetul transferat in banca aia, ca suntem colegi noi, ca nu stiu ce motive au mai gasit si le multumesc ca au reusit :D
Eh.. Am teme :D
Concluzie? Clasa mea noua este total opusul a ceea ce ma asteptam eu sa fie. In fiecare zi eu si bonusul la pachet radem pe burta in clasa de ceilalti colegi (baieti) si mereu spunem aceeasi poezie-motiv de transfer aici "Nu ne placea acolo".
Viata mea pare, PARE mai buna, mi-e dor de fostii colegi dar imi plac si cei noi, iar profii par mult mai promitatori.
Macar asa sunt mai fericita ca viata mea de scoala e buna, avand in vedere aparentele lasate de povestile nemuritoare.
Asta este bine cand cineva te sperie: cand vezi realitatea ti se pare lapte si miere si nu esti indiferent pentru ca stiai deja care e treaba.

Si ca sa va inveselesc putin (sper), sau intristez, avand in vedere videoclipul, uite si muzica ce-mi gadila urechile acum:

---

...

Life in pictures [8]

Pentru ca unele lucruri raman la fel chiar daca tu cresti si timpul trece.
Dinozaur Kinder Egg 1995. (De-o varsta cu mine)

---

Mai multe detalii la Costin Comba.

Iti zic iar La Multi Ani!!

Asaaaaaaaa!!!

Pai, incep cu un "Scuze bai beibiiiiiiii!!!" pentru ca m-am transferat si ca te-am lasat singura singurica in singuratatea ta, dar eu stiu prea bine ca tu esti fata descurcareata si ca nu mori tu singura un semestru pana te cari si tu :D (Si m-a durut putin ciufuleala de joi, sa stii!!!, asa acum, simte-te mandra!!!)

Si acum adevarata poveste:

A fost o data ca'n povesti, 

A fost ca niciodata,

Din rude mari avocatesti,

O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mandra'n toate cele,

Cu gura mare intre guralivi,

Si increzatoare-n propria-i putere.

Si ea avea conceptiile ei

Iar toata lumea o iubea,

La fel de mult cum ea pitipoancele dispretuia

Si pe cocalari ii injura!

Mi se usca creierul daca mai continui mult...

Si 16 ani ea facea,

Eu mandra eram ca is mai mare,

Si toata iubirea ce i-o purtam 

I-am demonstrat-o scriind versuri dezamagitoare.

Ti-a ajuns? O sa explodezi daca mai scriu esecuri deastea :D

La multi ani bai copchil aiurit, copchil dezmembrat plin de un caracter unic pe care il ador si pe care pun pariu ca nu il voi mai intalni vreodata la cineva, pentru ca nici nu am cum, pentru ca numai tu il ai si nimeni nu va putea vreodata sa il atinga nici macar cu varful unghiei de 1500 de kilometri.

La multi ani! Te iubesc si tu vei ramane "Beibi" aia dezmembrata care ai fost incepand cu anul trecut sfarsind cu ... ummh.. Pai nu stiu cand o sa mor deci.. Sfarsind candva in sfarsit.

La multi ani uai Pokemon!!!!

Adultii

Adultii astia! [-(
Defapt, pot sa pun pariu ca exact asta zic si ei despre cei de teapa mea "Adolescentii astia!!!"
De ce doar pentru faptul ca ei au peste 35 de ani se cred mari, tari si ominiscienti? sau cel putin foarte superiori celor de 14-18 ani?
Promit ca le voi da atentie celor mai mici decat mine mereu si ca voi incerca sa iau in considerare spusele lor.
Cele care imi dau impresia asta mereu, dar mereu, sunt secretarele, si nu pentru ca am avut de-a face cu ele in ultima luna mai mult decat am putut duce, dar pentru ca ele se cred absolute. Un profesor te asculta, o vanzatoare te asculta, un doctor te asculta (cand am fost la oftalmolog ultima data asistenta a fost chiar extrem de amabila cu mine si mi-a ascultat toate pretentiile in legatura cu rama ochelarilor), parintii te asculta pe jumatate, bunicii te asculta (mda... ala care mi-a mai ramas...) si lista continua. Mereu secretarele sunt cele mai sclifosite. Dumnezeule! Daca nu iti plac copii, atunci de ce te-ai facut secretara intr-o institutie de invatamant, femeie?!?!?!?!?!?!
Nu suport persoanele ce se cred mai bune, nu ii suport pe cei autoritari, pe cei ce se cred stapanii tuturor, dar incerc sa ma port dragut cu ei, in timp ce acele chestii isi sterg posteriorul cu mine si nici nu incearca sa ascunda asta. Doar pentru a nu se chinui sa gandeasca te fataie in fiecare zi si saptamana pentru o stampila si nu pot sa deschida gura o data si sa zica "Marti! Marti arata-ti fata ca sa iti iei stampila!", dar cand un parinte apare acolo brusc totul devine miere si curcubeu si iti ofera toate detaliile pe care le vrei si pe care nu le vrei.
Se intampla ca noi, adolescentii sa avem mintea mai libera, nu incarcata cu toate problemele unui loc de munca, a unei familii, a unor copii, prin urmare suntem mai atenti la detalii si datorita tuturor surselor de informare stim foarte multe lucruri, poate mai multe decat cei mai mari ca noi.
Nu ii inteleg pe cei ce ne trateaza de parca am avea 2 ani. In caz ca ei nu stiu, noi avem creier si obisnuim sa il folosim din cand in cand 20 de ore pe zi cel putin (pana si in somn cand visam!). Foarte multi nu ne dau importanta in discutiile lor de parca noi nu am sti despre ce e vorba sau de parca nu am putea veni cu vreo idee, de parca noi nu stim inca ce e ala caine, motan, apa sau cer (chestie de moment).
Pai draga, daca tu consideri ca noi nu am putea intelege niste chestii si daca preferi sa consideri ca nu avem logica si materie cenusie, atunci si eu la randul meu o sa consider ceva, oricare ai fi tu persoana de ne tratezi ca pe curci proaste, cum ar fi ca nu ai idee ce poate unul de varsta mea sa gandeasca, ca nu stii rostul vietii tale pe pamant si, prin urmare, ca tu nu ai de ce sa traiesti pe pamant pentru ca nu vezi frumusetea gandirii unui tanar ce poate promite multe, logica amuzanta si dreapta si grozavia de a-l vedea pe "unu' mic" cum rezolva problemele unuia mare (si aici este vorba de fiecare tanar de pe pamant). PUNCT.
Si mi-am spus pe o miime oful.

---

...

Pierdut, sau inexistent?

Sunt eu singura care crede asa, sau Craciunul acesta nu a avut niciun farmec?

Nu am mai simtit bucuria aia pe care o am in fiecare an, nu am mai simtit sarbatoarea si aerul magic din aer care domina deobicei iarna.

Poate fi si pentru ca nu a fost zapada, dar.. da, acesta a fost un motiv principal la mine.

Acum ma simt de parca e Martie, nici gand   Ianuarie.

Poate ca incalzirea globala e adevarata....Sau rapida?

Singurul lucru pe care il stiu este ca azi mi-am despodobit bradul si m-am simtit usurata cand am terminat si nu l-am mai vazut acolo, avand in vedere ca in fiecare an tanjeam sa-l tin mai mult si ma certam cu mama care vroia sa il scoata. Anul asta l-am scos eu, de una singura, de capul meu. 

Mereu ziceam ca oamenii care se duc in locuri calduroase iarna, la plaja prin Miami, Hawaii sau mai stiu eu pe unde sunt nebuni si dusi cu pluta. Cred ca in curand voi afla pe pielea mea cum e sa fie vara iarna, daca vremea o tine tot asa....
Mdah.. Craciun pierdut? Bifat
2012 venit? Bifat
Iarna fara sens? Bifat
Lista continua... Ne mai citim...

---

...

2012

Pentru ca nu sunt la calculatorul meu (netul ma tradeaza) intru scurt (Merci Geanina!!!!!) sa zic "La multi ani buai!!!!" Un an nou fericit si plin de tot ce va doriti (Ca doar nu va doriti raul (Cred!!!)!!!!)
Va pup si ne mai citim cand mi se regleaza si mie netul acasa :D:D:D

---

...