Luna noua statea sa plece. Inca 30 de minute si apusul ei era savarsit. Este ciudat cum luna noua apune cu jumatate de ora inainte de miezul noptii, iar cea plina abia rasare la ora aia.
Sophie se plimba prin parc cu Ian. S-ar fi plimbat si Bonnie cu ei dar ea a plecat inca de la zece. A doua zi pleca la tara si trebuia sa fie acasa. Cei trei se inteleg foarte bine. Bonnie si Ian sunt doar prieteni, pe cand Sophie este cea mai buna prietena a lor, iar ei cei mai buni prieteni ai ei.
Acum merg prin parc tinandu-se de mana, in timp ce Sophie se gandeste cu voce tare la ceva ce o macina uneori.
- De ce mereu trei?
-Trei ce?
- Mereu trei prieteni. Eu, tu, Bonnie. La scoala: eu, Jess si Ingrid. La fosta scoala: Eu, Bonnie, Cathy. Acasa: Trei fete -eu, mama, Camille. Cu Bonnie: Eu, ea, Deea. La tine: Trei frati. In filme si desene, mereu cate trei. Twilight (Bella, Edward, Jacob), The Vampire Diaries(Stefan, Damon, Elena... Stefan, Damon, Katherine... Elena,Caroline,Bonnie), Spioanele (Sam, Alex, Clover), Cei Trei Muschetari: Athos, Porthos si Aramis, Corpse Bride: Emily, Victor, Victoria.
-Cu asta iti bati tu capul acum? apoi rade subtil.
-Nu rade! Ma intreb de ceva vreme asta.
-Pai gandeste-te ca viata ta e o poveste. Trei este cifra magica, nu asa ai invatat in scoala? Se mai intampla si coincidente ca astea, bine ca nu suntem 7 sau 9. Mai bine gandeste-te ce ar zice iubita mea daca ne-ar vedea aici, acum, tinandu-ne de mana.
-Scurt: s-ar criza. E destul de ciudat. Noi suntem cei mai buni prieteni, foarte apropiati, ni se pare normal, dar daca mi-ar face mie iubitul asa, as face urat. Singurele lucruri pe care noi doi nu le facem sunt: Saruturile pasionale si nu ne culcam impreuna. In brate ne tinem, de mana ne tinem, de sarutat te sarut, numai pe buze nu, impartim hanoracul tau... Sa ne fie rusine!
-Atunci da-mi drumul la mana!
-Nu! Si nu mai rade in hohote!
-Te gandesti des la astfel de lucruri?
-Depinde de cat de plictisita sunt sau de cata imaginatie am. Tie nu ti s-a intamplat niciodata?
-Poate!? Eu merg pe drum singur si incep sa ma gandesc intens la ceva. Despic firul in patru si imi folosesc toata materia cenusie, apoi cineva ma saluta si ma deconectez. Uit tot ce am analizat pana atunci, apoi restul drumului il parcurg gandindu-ma la ceea ce am uitat.
-Oh! Dar asta e tipic mie! Analizezi o idee neimportanta.
-Daca am sta lipiti unul de altul o saptamana intreaga nu ne-am plictisi! Mereu gasim cate un subiect de discutat.
Si asa si este. Cei doi se cunosc foarte bine si nu se plictisesc niciodata unul de altul. Isi stiu vocile. Este de ajuns ca Camille sa zica numai "Buna" cand raspunde la telefonul Sophiei iar Ian o cere pe Sophie, ea simte mereu cand el are ceva pe suflet desi el refuza sa ii zica, cand e vesel, plictisit, obosit, somnoros.
Jess se enerva cand Ian si prietena lui ce certau si nu se desparteau, pentru ca el sa fie cu Sophie. Sophie mereu il cearta pe Ian pentru ca o supara pe prietena lui, oricat de enervanta si pripita i se pare.
Timpul trecea lin pe langa ei cand ieseau impreuna.
-Vreau ca timpul sa stea in loc. Sa se opreasca.
-Eu, prin puterea mea de ne-super-erou, opresc timpul. Fie ca soarele sa nu mai rasara niciodata!
-Nu te prosti Ian, nu poti face asta.
-Ba da. L-am oprit!
-Serios? Promiti?
-Da!
Toata noaptea s-au plimbat prin oras. Au poposit pe o banca mai bine de doua ore. El s-a asezat la ea in brate si au inceput sa vorbeasca, iar pe fundal muzica din MP-ul Sophiei canta ce apuca. Stelele conturau forme pe cer ce cereau descifrate. Desoperise "Carul Mare" si "Carul Mic" dar alte constelatii nu mai cunostea, desi promite de mult ca se apuca sa le invete.
Pe acestea le invatese de la bunica ei si regreta ca nu fusese atenta la toate constelatiile pe care i le arata cand traia. Astornomia ii trezea interese, desi niciodata destul de mari incat sa invete cate ceva. Mereu cand se ducea la bunica ei acasa se urca in toti copacii pe care ii avea in curte si nu era atenta la ce ii arata sau povestea despre stele. Era cea pe care o iubise cel mai mult, desi si bunica de pe tata o iubeeste ca pe ochii din cap, cea de pe mama ii oferea mai multa libertate -si bani de pachet- mai multe bomboane cand impodobeau bradul la craciun si era mai jucausa, mai gingasa, cea inca in viata nu e asa de draguta.
Sophie a fost mereu un copil cuminte. Nu iesise niciodata din cuvantul mamei ei, mereu se impăca cu toti si ii impacă si pe cei ce se ceartă. In scoala generala era printre copiii exemplari. Se impartea mereu intre profesori si colegi. Cand era vorba sa ajute un coleg, il ajuta, le acoperea tampeniile -avea spirit colectiv- si se distra si ea in pauze cand era vorba de facut şotii, dar invata si era cuminte in ore.
La liceu s-a mai schimbat putin. Acum e un haos ordonat. Este destul de rebela, dar totusi cuminte. Isi permite sa iasa la orice ora din zi si noapte doreste, cheltuie cat vrea, umbla pe oriunde vrea si nu isi uraste parintii, asa cum fac alti prieteni de-a ei, nici nu simte ca trebuie sa se razbune pe ei. O lasa libera si nu ii reproseaza nimic niciodata. Ce poate fi mai bine?
Viata ei era ca o poveste pe care ea o scria.
Tinea la viata si tineretea ei, nu o irosea niciodata. Avea prieteni multi dar numai doi foarte pretiosi. Era semi-populara si mereu se tinea cont de parerea ei daca Sophie asta vroia. Se indragostise mai mult de tipul nepotrivit pana acum, iar cei ce erau atrasi deea nu erau pe gustul ei. Avuse cativa iubiti, dorise si refuzase cativa baieti in viata ei, dar Ian era altfel. Pe el il avea, era al ei, dar nu il dorea. Era fericita cu el asa cum era, cel mai bun prieten. Alte fete s-ar infuria daca ar sti gandirea ei. El arată destul de bine si este destul de dorit de fete care arata mult mai bine ca Sophie. Alte fete ar da o avere doar pentru a fi macar o zi in pielea ei, sa simta parfumul lui pe fata ei ziua toata dupa un simplu sarut scurt pe obraz, sa il ia in brate asa cum o face ea macar zece secunde, sa se joace cu mana lui asa cum o face ea macar putin timp.
Era deja aproape patru dimineata iar cei doi erau obositi, asa ca pornise pe drumul spre casa. Stateau departe unul de altul, dar el mereu o conducea acasa cand ramaneau "dupa program" impreuna. La patru fix au ajuns in fata blocului ei.
-Rasare soarele, Dumnezeule. Parca ziceai ca opresti timpul.
-Mie mi s-a parut ca sta in loc zburand departe de noi.
-Acum pot sa iti dau drumul la mana desi nu vreau, esti cald. Noroc ca stau la partier si nu e mult pana la mine in pat.
-Ce-ti va zice mama ta?
-Nimic. Usa nu scartie, camera mea e prima. Stie ca mai ies noaptea cu tine, cu Bonnie, si stie ca's destul de destepata incat sa nu patesc vreo ceva rau. Va fi teribil daca se va face dimineata, iar cand se va trezi eu nu voi fi in pat, sau in casa, ori prin fata blocului.
-Deci ramane pe maine?
-Nu stiu. Poate maine Bonnie e acasa. Sa ajungem pana maine.
-Azi e maine.
-Sa ajungem pana diseara atunci! Noapte buna!
-Lasa fermitatea! Sa dormi usor si sa ma visezi. Acum mai ia-ma in brate o data si da-mi sarutul de noapte buna!
-Stii ca mereu ritualul de despartire este respectat! si... o sa te visez eu intr-o zi!
-Esti rea!
El rade placut iar ea incepe sa zambeasca, apoi il saruta iar pe frunte.
-Stiu. Vise frumoase Ian!
Sophie
