miercuri, 19 octombrie 2011

Dinner for Schmucks

Ce ziceti de un film?
Adica.. Hai!!! Nu v-am mai propus unul de mult!
Ce ziceti de "Dinner for Schmucks"???
E excelent filmul.
Se face ca o data, la o mare firma (Pe undeva prin America) un angajat de la etajul 7 a fost concediat. Cine ia initiativa??? Of couse, unu' de la etajul 6 (Tim) . Da' ca sa ajunga acolo, trebuie sa treaca de un "test". In ce consta testul? Trebuie sa aduca un idiot la o cina pe care o organizeaza seful lui o data pe luna (impreuna cu angajatii sai straluciti, nu orice fel de angajati), iar daca idiotul lui e bun printre ceilalti idioti invitati de altii, Tadaam! Postul e a lui.(to be continued by you)
Interesant este hobby-ul idiotului (Barry), si tot calvarul prin care trece Tim din cauza lui Barry.
Mie mi-a placut filmul si per ca il vei vedea si tu!
Vizionare placuta!

Click for Zoom...

luni, 17 octombrie 2011

Ipocrizie, sau ce?

Toata lumea stie de Serban Huidu si pun pariu ca stiti mult mai multe decat mine, pentru ca eu nu prea ma uit pe la TV, deci aflu noutatile din greseala, deci nu sunt la curent cu multe chestii, mai ales detalii.
M-am surprins azi, cand mancam, cam acum in jur de o ora, uitandu-ma pe Realitatea (bineinteles, pentru ca tata daduse acolo). Era invitat un politician (nu, nu stiu cum se numeste) si un jurnalist si se discuta pe aceasta tema.
Ceea ce ma face sa pun titlul "Ipocrizie, sau ce?" este faptul ca abia azi, de cand exista masini si accidente pe strada, s-au gandit respectivii sa ne arate cum se procedeaza cand ramai blocat in masinuta ta rasturnata.
In primul rand, ei luau in calcul varianta in care erai singur in masina. In al doilea rand, ei simulau numai jumatate din totalul de "ce e de facut".
De ce abia acum, cand Huidu a facut ce a facut, s-a mai desteptat natiunea? De ce abia acum toata lumea se gandeste la unele pericole de pe strada? De ce acum lumea vuieste "Mooooaaaaaaama, a omorat 2 oameni!!!!"(2, e corect 2? sau nu stiu eu bine?).
Pai asta nu inseamna ca natiunea (mass-media mai mult) este plina de ipocrizie? Are doua fete idioate! Una in care PRETINDE ca ii pasa, iar cea adevarata este fata nepasatoare caruia ii place barfa, ii place sa dea alarma!
Daca chiar ar fi reala aceasta pasare, s-ar face ceva de fiecare data cand e vreun accident, nu numai cand o celebritate o comite. In fiecare zi ar spune ceva gen "Azi pe DNx a avut loc un tragic accident, o caruta a trecut peste o batranica!!!" si nu "Neah.. Era oricum baba, odata si odata tot ar fi murit, nu mai avea multe zile! Nu e o stire interesanta, da-o pupezii, cauta altceva... Uuuuu, uite, Sanzi are balcoanele pe afara, fa-i poza, pune-o pe prima pagina!!!!".
Serios acum, nu e ipocrizie?
Si daca e Huidu, ce? Ce-i cu atata panarama? Putea foarte bine sa fie si nea' Mitica al' din deal, iar atunci nimeni n-ar mai fi dat doi bani pe cei morti, nimanui nu i-ar mai fi pasat.
Acum nu ii iau aparare nici lui Serban. Ce geniu merge cu viteza pe o strada uda cu familia in masina? Ceea ce incerc eu sa zic aici este ca lucrul acesta li se intampla si altor persoane, si lucruri mult mai grave decat doi morti,(sunt multe cazuri cu mai multe victime, mult mai multe) dar nimanui nu ii pasa.
Deschideti ochii! Ipocrizia nu este o calitate, si un defect.

S'aveti fericire intr-o tara plina de ipocriti cu putere!

duminică, 9 octombrie 2011

Becoming Jane

Ce este “Becoming Jane”? Este cel mai bun film pe care l-am vazut in ultima perioada, de cand a inceput vacant de vara si pana acum.
Multumesc foarte mult Laura, pentru ca mi l-ai dat. Pentru asta te ador.
„Becoming Jane” este un film facut dupa viata autoarei  Jane Austen (interpretata de Anne Hathaway). Viata ei este linistita in Hampshire pana la venirea lui Thomas Lefroy (James McAvoy), un irlandez luat in grija unchiului sau (Judecator) si trimis la tara ca un fel de pedeapsa.
Acolo se ciondaneste mereu cu Jane, care avea numai insulte pentru el, pana cand intr-un final se indragostesc. Iar povestea continua intr-un mod extraordinar. Nu povestesc tot pentru ca asa nu va mai avea farmec  filmul in caz ca vrei sa te uiti la el.
Este un film emotionant de la care razi pana pocnesti, dar stai si cu sufletul la gura sperand... Mdah... Las asa propozitia, in aer.
Deasemeni, soundtrack-ul filmului este foarte frumos, daca iti place muzica instrumentala... veche...
In final, sper ca te vei uita la film si ca iti vei fi la fel de impresionat ca mine! Il recomand cu multa convingere!
Vizionare placuta!

duminică, 25 septembrie 2011

Life in pictures.

Viata este ca un rasarit la bordul unei barci ce se va transforma intr-un apus.

Idee preluata de la Costin Comba

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Ca sa fie mai simplu

Te gandesti ce e in capul meu, ai vrea sa imi citesti gandurile, sa imi iei mintea la scotocit...
Imi ziceai ca daca ai putea ai face schimb de creier cu mine. Daca gasesti vreo modalitate zi-mi, te las.
Vrei sa stii ce am in minte?
In minte am numai vise imposibil de realizat, vise inutile care imi ocupa timpul cand ma plictisesc, mofturi de copil alintat ce le voi vedea realizate cand voi fi in lume pe pielea mea, nu pe spatele parintilor.
In fiecare minut al zilei am o melodie in creier ce imi toaca nervii cand nu imi place si care imi inunda urechile cand o ador, incat nu mai aud nimic din ce-mi spun altii. Am imaginea prietenilor mei si am vesnic intrebarea "Oare ce fac ei acum??", ma gandesc in fiecare ora oare cum ar fi fost ziua daca erau si ei langa mine.
In cap am numai planuri pentru prezent sau pentru un viitor foarte apropiat, deoarece nu vreau sa-mi irosesc sperantele degeaba. Am numai probleme adolescentine, numai impresii de timp prea putin. Am mustrari ce imi zic ca vorbesc prea putin cand sunt cu tine cand am atatea de zis, mustrari ce imi zic ca nu ma concentrez destul, ca nu-mi amintesc ceea ce vreau cu adevarat sa-ti zic decat dupa ce pleci. Am gandul si frica care-mi spun mereu ca nu stiu ce va urma, ca nu stiu cand si cum te voi pierde, ca trebuie sa profit acum de ce am si sa-i las numai amintiri ce merita pastrate fiecarui om ce-mi place.
In minte am numai pareri de rau ca nu pot fi mereu acolo, ca nu pot mereu sa te ajut, ca te dezamagesc, te supar si nu stiu cum reusesc.
In minte am numai goluri si plinuri, numai lucruri rationale si visatoare, dar in inima...
In inima am numai lucruri ce le dobandesc fara ratiune, doar datorita celor din jurul meu...
In inima am numai fericire cand ma gandesc la cei cu care imi petrec cele mai frumoase clipe. Am un dor amar ce-mi zice ca trebuie sa stau mai mult, am o tristete surda pentru ca nu stiu ce ai auzit, am dragoste pentru ca te cunosc, am multa indiferenta, extrem de multa pentru foarte multe lucruri din jurul meu, dar pentreu cei ce nu-mi sunt indiferenti, cei pe care ii pot numara pe degete, am mult respect si bunavointa, multa dorinta de bine si multe vise placute, multe ganduri pasnice si multe sentimente nobile ce nu vreau sa se sfarseasca vreodata.
Dar un lucru il am si in minte si in inima, dorinta de a continua fara ruptura. Sa-i am mereu pe cei doi langa mine. Tu si ea...

Acum stii? Daca mai vrei doar intreaba-ma! 

joi, 22 septembrie 2011

Feisbuc

Tocmai ma uitam pe pozele unei fete pe Facebook si ma gandeam... De ce puştanii incearca sa iasa in evidenta?
Eu una ma amuz teribil cand ma "holbez" pe feisbuc'uri. Gasesc poze de la persoane sub unsprezece ani foarte copilaroase, dar ideea lor este sa fie poze "mature", intre doisprezece si paisprezece cu pozitia tipica de pitipoanca ( Bine.. Pozitia asta o gasesti mai la toate varstele), sau cu tipicul picior indoit, mana in sold , par dat peste cap, privire ucigatoare si seducatoare. Apoi, de pe la cincisprezece ani sunt intantaneele (sau pretextul de instantanee, dar oamenii cauta camera disperati ca sa apara in cadru), apoi de pe la optsprezece ani, iar poze copilaroase gen "Vreau sa fiu iar copil" si saracele mame ce pozeaza in tipicul "Eu am casa, barbat, copii! Ce vrei de la viata mea? Un zambet iti ajunge!!! Acum dispari!!"
Gasesc tot felul de naţii de poze modificate incat sa para "cool" dar nu reuseste nimeni, sau poze modificate din placere si ti-e mai mare dragul sa le privesti.
Unii se chinuie prea mult sa arate perfect, se chinuie prea tare sa arate ca ei stiu sa le modifice si posteaza fiecare coltisor de partitie cu poze pe care il gasesc.
Eu una nu inteleg deloc de ce lumea pune mii de milioane de poze cu "Sailor Moon", "Pretty Little Liars", "The Vampire Diaries", "Supernatural" si nici nu urmaresc serialele, sau Miley Cirus, Selena Gomez, Demi Lovato si toate desenele pe care le mai poti gasi pe net. Ok, le posteaza, le eticheteaza, lumea vine, da LIKE pentru ca a fost etichetata acolo si punct.
O singura data am gasit o fata care a pus un desen pe FB cu cap: Fata din desen semana foarte bine cu ea. Parul, ochii, draguţenia ei si fragilitatea ei.
Macar, din cate am reusit eu sa vad, pe facebook sunt mai putine pitipoance, sau... Pitipoance mai stilate decat pe HaiFaiv...

...

miercuri, 21 septembrie 2011

Sophie [5].

Sophie deschide ochii usor si se uita la ceasul ei rosu de la radio.
-Pfffff. E Cinci dimineata? Pai pana la sapte jumatate mai am. Ce sa fac sa adorm iar?
Cum arat eu? Cum ma vad eu? Cum as putea sa ma caracterizez daca ma intreaba cineva? Care este povestea mea, omulet imaginar din capul meu? 
-Pai...Eu... Eu sunt Sophie Blizzard. Da! B-L-I-Z-Z-A-R-D e numele meu de familie, e francez si inseamna viscol. Cica e o poveste lunga.... Am o sora,  Camille Claire Blizzard care este cu sase ani jumate ani mai mare ca mine, e in anul patru de facultate, face Conservatorul. Parintii mei ma iubesc, sunt impreuna, nu divortati. Pe mama o cheama Samantha dar toti ii spun Sam, e trecuta de patruzeci de ani, dar mai are mult pana la cincizeci de ani si este educatoare, iar pe tata il cheama Kwon-Il, dar toti il striga Kwon (Bunica era din Coreea, iar bunicul din Franta). Are si el intre patruzeci si cincizeci de ani si este compozitor de muzica. Compune pentru filme, piese de teatru si unele vedete. Am o bunica, mama tatalui meu, e draguta ea asa, de fel, dar nu ma atrage prea mult sa o vizitez, e plicticoasa... Bunicul de pe tata a murit cand eu aveam  sase ani. Bunicul de pe mama a murit cand aveam trei-patru ani, iar cea de pe mama cand aveam opt.
Sunt la liceu, acum trec in clasa a zecea, imi place desenul, muzica, limbile straine si limba materna....
-Cred ca ar fi trebuit sa incepi cu altceva, constiinta....
-Cu ce?
-Pai... Buna, sunt Sophie, am saisprezece ani. Sunt nascuta pe treizeci iunie, am parul lung pana la sold, drept, dar mi-l ondulez des, castaniu-roscat. Am niste ochi mari de un verde-pamantiu, dar mai mult verde, isi mai schimba uneori nuantele intreverde deschis si caprui uneori, poate o sa ajunga si albastri candva?
Am un metru saptezeci, picioare lungi, degete lungi si unghii mari, mereu taiate drept. Nu imi plac unghiile rotunde. Ador gentile, papucii si palariile. Culoarea mea preferata este albastru. Cartea mea preferata este "Ultimul Cantec" de Nicholas Sparks iar filmul preferat este "Pirates of Caribbean: The dead man's Chest", melodia preferata difera in functie de ce mai apare pe piata muzicala, ador serialele americane, animeurile japoneze, il ador pe Jhonny Depp si ascult muzica Rock si Pop.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt Bonnie Stader , care este cu doi-trei centimetri mai scunda ca mine, are parul la fel de lung dar un castaniu roscat, ochii verzi sau uneori albastrii si tenul alb (cred ca este cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o vreodata) si Ian DeLouise care este mai inalt cu sase-opt centimetri ca mine, are parul brunet, foarte negru, ochii caprui tenul mereu fin si putin mai inchis ca al lui Bonnie, un zambet mereu binevoitor si o forta de fier.
M-am nascut in Paris, pe la cinci ani, tata a primit o oferta de munca in UK asa ca ne-am mutat si aici stam si acum. Locuiesc foarte mult pe la casa in care au stat bunicii de sunt amandoi in rai, in sat, dar in timpul scolii stau in orasul alaturat. Sunt mai multe filme pentru care poate compune aici, decat in Franta, iar firma pe care si-a construit-o aici este foarte cautata.
Am facut scoala generala...


'Buna dimineata scolari! Azi incepe scoala iar pentru a va binedispune, ce ar fi sa ascultam impreuna urmatoarea piesa?'.
-E deja sapte jumate? Cand am adormit? Chiar trebuia sa imi amintesti ca azi incepe scoala, mai radio? Grozav, astia au pus Erin McCarley - Love, Save The Empty. Aham, hai sa cantam mai radio "Little girls, don't know how to be sweet girls, momma didn't teach me. Little boys, don't know how to treat little girls, daddy didn't show me.... Loooooove save the empty, Save me!!!"


-Sophie, te-ai trezit?
-'Neata mama! Azi chiar incepe scoala?
-Da, si grabeste-te sau intarzii la festivitatea de deschidere. Azi ai noroc ca incepe la noua, de maine la sapte pleci de acasa moidemoiselle, asa ca vezi la cat te duci la somn azi!
-Bine mama. Ne vedem cand vin. Pa! Te iubesc!
-Si eu! Ai grija de tine!

Sophie