Sarbatori

Dupa cum presupun ca-i toata lumea informata, azi e sarbatoare si, tot azi, e miercuri.
Si ce face mai aproape tot omul in zi de miercuri? Baie! Mai tot omul isi verifica apa de la baie miercuri.
Eu am casa mai ciudăţică asa, ceea ce inseamna ca la mine, trecerea dintr-o camera in alta nu e printr-un hol mare si tare, ci printr-o usa drăguţă glisantă. Prin drumul meu spre baie, ma duc eu prin camera mamei care se juca cu pisica. Iau eu mâţa in brate si o intreb daca vine cu mine sa faca baie, din lipsa de ocupatie. Atat a fost! Incepe mama pe acolo sa ma intrebe de ce sa fac eu baie azi, ca e sarbatoare (ceea ceeu uitasem complet), ca mai rezist fara sa imi curat parul, ca oricum fac baie prea des (o data la doua zile :D ) si ca nu mai mor o zi etc etc (trebuia sa fac ca deobicei, ma bag la dus, apoi imi amintesc ca e sarbatoare, dar deja am inceput, deci termin). Am incercat eu pe acolo "Da, ma', dar e seara, ce mai conteaza, daca ar fi sarbatoare in fiecare zi, ai sta jegoasă? Daca eu sunt de-a ateilor? Care-i problema?!!" apoi a venit cu argumente cum ca nu e sarbatoare in fiecare zi, ca nu a mai fost sarbatoare de... ultima data (nu mai stiu cand a zis ca a fost), ca e pacat, ca pana mea, tampenii de genul, asa ca am plecat in durerea mea inapoi la calculator numai sa nu incep sa ma cert cu ea pe teme de morala si "credinţă". Daca continui, nici nu fac baie, nici in relatii bune cu ea nu mai sunt.
Mie mi se pare o prostie totala sa iti fie interzis sa te speli in zi de sarbatoare. Da, inteleg, nu speli haine, nu dai cu sapa in gradina, nu te apuci acum sa torni statui, sa faci vălătuci sau mai stiu eu ce, dar sa te speli si sa coşi, care-i problema? Ce mare pacat este in a vrea sa fi curat si sa impletesti ceva sau sa cosi un goblen, ori o bluza care s-a desprins sau mai stiu eu ce.
Acum cine se va enerva maine dimineata si se va simti aiurea toata ziua la scoala ca arata ca cel-ce-nu-trebuie-numit? Eu.
Stiu ca de multe ori noi avem impresia ca aratam ca pupaza, chit ca ceilalti nu observa nici marcar o singura diferenta, dar eu chiar m-am enervat, treaba asta cu sarbatoarea chiar mi se pare o aberatie! Nu-i asa?

Acum nu ca ar citi cineva crizele mele de logică Ştefaniană & comp., dar m-am descarcat si eu pe un ecran alb.

---

Ne mai citim...

Paranoia

Ma gandeam acum 5 minute despre ce sa scriu si, ca un fulger m-a lovit: De ce stau oamenii cu mine? 
Pentru ca nu au cum sa ma evite oricat de enervanta as fi? Pentru ca asa li se năzare? Pentru ca nu au alta treaba? Sau pentru ca ei defapt chiar ma plac?
 Tind de foarte multe ori sa fiu o ciudatenie careia ii este frica sa nu fie respinsa de oameni, de multe ori ma gandesc daca oamenii vorbesc cu mine doar pentru ca le-o fi "mila" de persoana mea si nu vor sa ma lase sa zac singura singurica intr-un colt al lumii, dar apoi vine revelatia: oamenii imi cer pareri, tipa dupa mine sa ii insotesc in anumite locuri pentru ca vor companie (tipa dupa mine nu dupa altii, dupa mineeeee), daca intru in conversatie cu ei nu  imi dau cu flit si chiar alimenteaza discutia cu idei si povesti dragute, ma suna sa mai aiba cu cine vorbi. Un amic vechi, vechi, cel mai vechi amic al meu a parut destul de fericit sa ma auda acum cam 2 saptamani, dupa 5 ani, deci nu stiu daca era fericit sa o auda pe cea pe care o stia, sau era fericit pentru ca mi-am amintit de el, ori doar am presupus eu ca era fericit...
Deja dau prin balti si deviez prea mult de la ideea principala cu care pornisem eu in mintea mea, deci, ca sa revin la ce vroiam sa zic la inceput, ma gandeam ca eu cam sunt paranoica cand gandesc asa (asa zice si Laura). Doar ca pana acum 10 minute, nu prea stiam eu asa ce inseamna "paranoia" get-beget si am cautat. Uite:
Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la irationalitate si delir. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei neîncredere sau suspiciune fată de ceilalti. În greacă,  înseamnă nebunie (para=înafara;nous=minte). Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir.
Câteodată, în vorbirea cotidiană, termenul paranoia este folosit gresit pentru a descrie o fobie. De exemplu, o persoană nu vrea să zboare de frica prăbusirii avionului. Acest lucru, nu indică automat paranoia, ci mai degrabă o fobie. Faptul că nu este învinovătit cineva în acest caz, indică mai degrabă prezenta unei fobii. Un exemplu de paranoia, ar fi frica că în timpul unui meci de fotbal, antrenorul ar vorbi despre persoana afectată. Un aspect important al gândirii paranoice îl reprezintă centralitatea: faptul că paranoicul se vede ca o personalitate centrală într-un scenariu care poate fi periculos sau grandios si interpretează evenimente care nu au nicio legătură cu ei în realitate ca fiind directionate spre ei sau despre ei.

Deci sunt paranoica?
Da... Sunt suspecti cei din jur cand ma debusoleaza de nu stiu care-i treaba cu mine si cu ei, daca ma plac sau nu cei care stau cu mine. Mmmmda... Delirez.
Acum, pentru ca sunt sigura ca nu intereseaza pe nimeni de criza mea paranoica si de problemele mele mintale, am sa inchei frumusel zicand: sunt paranoica, dar totusi, o noapte buna va doresc!
P.S. Uite o piesa care calmeaza omul la nervi (cel putin pe mine). Merci tu, cel de mi-ai dat-o!

---

Ne mai citim!

La multi ani!

Si cum ai facut tu 22 de ani, bre!!!
Imi amintesc cand aveai 18 ani, si am inceput noi sa ne intelegem. Cum m-ai corupt tu incetul cu incetul, intai cu clipuri de la Full Metal Alchemist, apoi cu Death Note in urmatorul an, a urmat SHINee, eu te-am bagat la inghesuiala cu Super Junior si EXO.... Concerte, filme, Death Bell in viitor, ceva ceva?
Ce vreau eu sa zic aici defapt (hai de la 1 la 22, ok?):

1. La multi ani!!!
2. La multi ani!!!
3. La multi ani!!!
4. La multi ani!!!
5. La multi ani!!!
6. La multi ani!!!
7. La multi ani!!!
8. La multi ani!!!
9. La multi ani!!!
10. La multi ani!!!
11. La multi ani!!!
12. La multi ani!!!
13. La multi ani!!!
14. La multi ani!!!
15. La multi ani!!!
16. La multi ani!!!
17. La multi ani!!!
18. La multi ani!!!
19. La multi ani!!!
20. La multi ani!!!
21. La multi ani!!!
22. La multi ani!!!

   

Sa-mi traiesti, sa-mi fi mereu la fel de vesela si sa-mi razi mereu la fel de mult, sa-mi fii mereu la fel de plina de viata si energie, sa-ti ai tot ce iti doresti si sa nu te mai prind vreodata suparata si trista ca o sa mi te bat de nu te vezi cand te prind, capisci? "No matter how hard it is, I always smile like an idiot!" tine minte aia.

Iar acum, pentru placerea noastra japoneza:

幸せ誕生日私のともだち(Shiawase tanjoubi watashi no tomodachi = Happy birthday my friend!)

---

愛してる (AISHITERU!!!) 사랑 해요 (SARANG HAEYO!!!) 난 널 사랑해 (NAN NEOL SARANGHAE!!!)

Lene?

Stiu ca nu am mai scris ceva pe blog de cam... jumate de an? Dintr-o data am simtit ca nu mai am ce sa mai scriu si m-am lasat brusc ca o laşă leneşă.

In ultima luna mi-am dus calculatorul la reparat de vreo 3 ori si acum e mai stabil, pana imi iau si eu un HDD propriu si personal si bun. Cat PeCeul era plecat, aveam o ardoare imensa sa ma reapuc de blog, dupa ce l-am vazut sub birou (unitatea, ca monitorul a ramas pe birou si cat unitatea era plecata in sat cu dorul) am reinceput cu văicăreala:  Dar eu nu stiu ce sa scriu pe blog, dar nu am idei, dar nu am timp, etc etc.

M-am apucat si de Tumblr de la o bucata buna de vreme (de cand mi-am abandonat blogul), apoi m-am cam lasat, iar acum intru si mai dau reblog la ce-mi place cam din doua in doua zile.

Cred ca o sa incep iar cu povestile mele despre o societate tâmpită in care ne scufundam, năravuri ale oamenilor, prostii pe care le aud in jurul meu si celelalte... Poate ma apuc iar de povesti cu Sophie?

Nu ca v-ar pasa despre ce m-am apucat eu sa scriu aici, dar asta e asa, pentru sufletul meu, sa ma simt impacata cu idea ca am mai postat ceva.

---

Ne mai citim, sper ca nu peste alta jumatate de an...