Sunt unele momente in care ma intreb: Ce este viata? Ce facem noi cu ea?
Tocmai am terminat de vazut al treilea film din seria "Death note": "L - change the world" si pe langa un sentiment de amuzament mi-a adus si o alta perspectiva asupra timpului.
In acest film este vorba despre un baiat tanar si foarte destept care mai are 23 de zile de trait, iar cand ajunge la sfarsitul vietii iti sfasie inima si te face sa te rogi "Nu! Nu muri! Mai stai in viata! Ei au nevoie de tine! Imbratiseaza-i si stai langa ei! Death Note, nenorocitule! Fa o exceptie! Vreun Shinigami ( 死に神 ), ceva, prelungeste-i viata!!!" desi in "Death Note 2: The Last Name" arata clar momentul in care moare.
In viata putem face foarte multe lucruri. Niciodata nu stim cand vom pleca din lumea asta, moartea ne surprinde si vine foarte rar atunci cand te astepti sa apara. De ce sa facem lucruri rele in timpul ramas? De ce sa ii facem pe altii sa regrete? De ce sa fim rautaciosi si dusmanosi, cand putem lasa in urma noastra zambete?
Merg pe strada si vad tot felul de figuri stranii, tot felul de comportamente si uneori, de la cei la care ma astept cel mai putin vad adevarata bunatate, gingasie si fericire. Cei mai ciudati oameni impart zambete, pe cand, cei de la care astepti fapte pozitive, care arata asa de dragut, defapt poarta o masca sub care se ascunde negrul murdar al unei vieti depravate care imprastie in jurul ei numai bolte negre de nefericire si aspira si cea mai pura forma de bunatate, distrugand ziua unei persoane care poate nu merita deloc sa fie nefericita in acea zi, o persoana care poate chiar are nevoie de un zambet ce poate sa ii mai dea o ultima speranta pentru anumite lucruri.
Uneori imi aduce fericirea cel la care ma astept cel mai putin. Ma surprinde placut cel la care nu m-am asteptat niciodata. Uneori iti sunt mai aproape persoanele care le cunosti de putin timp in locul celor pe care le stii de o viata, cu care ai copilarit si trait.
Este placut sa auzi din gura cuiva lucruri dragute, care te surprind si te fac sa zambesti. Ultima data am patit asta miercuri, dupa foarte mult timp!
Sau... fiind familiarizati cu comportamentul celor apropiati, la un moment dat nu mai bagam in seama tot ceea ce fac ei dragut si uitam sa le multumim sau, nefiind obijnuiti cu actele de caritate ii ridiculizam facandu-i sa se simta prost.
Ultima data am reactionat prost in fata unei intentii de apreciat al unui prieten tot miercuri. In fata aceluiasi prieten... Am realizat ce am facut mai tarziu si mi-am cerut scuze. A raspuns pozitiv si multumitor, dar eu tot ma simt prost pentru ca i-am aratat neincredere desi era serios si bine intentionat.
De ce tot continuam sa ii ranim pe cei apropiati? De ce continuam sa ii iubim pe cei ce ne ranesc si nu ii bagam in seama sau/si nu ii apreciem pe cei ce ne iubesc cu adevarat?
Viata noastra este o continua antiteza ciudata si nedreapta. Ma tin agatata de sperante ce nu se vor indeplini si dau cu sutul unor realizari. Anul trecut mi-a fost aprobat transferul la alt liceu si am renuntat la el, iar acum il vreau inapoi. Nu regret doar faptul ca m-am imprietenit mai bine cu unii colegi si am realizat care e adevarata fata a altora, am mai cunoscut persoane din alte clase din liceu.
In loc sa le aratam iubire celor pe care ii iubim le dam falsa impresie ca nu simtim asa ceva si ca nu avem nevoie de ei. Cand i-ai spus unui membru al familiei tale ca il iubesti?
Sora mea credea ca nu imi pasa deloc de ea pana cand printr-o circumstanta i-am zis:"Esti sor'mea! Te iubesc si imi pasa de tine orice ai face, chiar daca ma comport de parca nu ar fi asa deseori!". Nu stiu cat mai tine minte din fraza, dar poate voi gasi vreo modalitate maine care sa ma determine sa ii zic iar asa ceva inainte sa plece la facultate iar. Daca ii zic asemenea lucruri din senin o sa ma duca la spitalul de nebuni...
Cat de crud poate fi sa te uiti la cineva si sa nu ii vezi adevarata frumusete, desi ceilalti o vad si iti spun de un catralion de ori cat de frumoasa este acea persoana, sau invers.
Sunt unele lucruri care ne deschid ochii, care ne ofera alte perspective. Mai bine mai tarziu decat niciodata, doar sa lasam acele lucruri sa intre.
...